Ionel Teodoreanu - Ulita copilariei PDF

Negrul cernelii exprima, în felul ei, mâhnirea gândului meu când, fără să vreau, evoc un trecut cate nu este numai al lui. Căci, pe acea uliţă ce apare în amintirile lui atât de însorită și de primăvăratică, în viziunea mea de astăzi parcă e toamnă târzie, plouă și cade lapoviţă. Mi se pare că natura însăși, cu pământ și cer, s—a pus să îngroape ceva, și nu izbutește. Căci peste tot Ce a fost și nu mai este astăzi din acea uliţă au rămas aceste pagini, mai trainice decât lucrurile ce ni se par netrecătoare, decât natura ce ni se pare eternă. Minunea fără de seamăn a scrisului poate realiza, iată, miracolul trecerii unei uliţi ”umilă și neștiută", de acum 50— 60 de ani, în sufletul copiilor și adolescenţilor de astăzi cu toată prospeţimea și viaţa ei, cu simțămintele care o înviorau odinioară. Fiecare om și—a avut în copilărie uliţa lui, sau drumul lui de ţară care duce în Țarnă. Căci aceasta ne—a fost tuturor primul univers mai larg, după cel încercuit al odăiţei noastre după geamul cu magie de televizor, prin Care am privit zile întregi afară o lume întreagă, spre care aspirăm și care ni se părea inaccesibilă, ca o lume de basm. Uliţa a satisfăcut, cea dintâi, elanul și dorul de aventura al celor dintâi clipe în care am luat cunoştinţă de conştiinţa noastră și am intuit fără spaimă, ci doar cu visare, dimensiunile universului înconjurător, concentrate într—un microcosmos. Ulița copilăriei e aceea pe care a început să se desfășoare firul Ariadnei, firul călătoriei noastre prin viaţă, zadarnic, însă pentru a ne scoate din labirintul ei, în altă parte decât acolo unde se frânge pentru toţi. Toată încâlcirea de drumuri pe care le—am bătătorit, sau pe care am trecut o singură dată, aici își are capătul. Şi amintirea acelei uliţe ne—a urmărit mereu într—atât, de parcă totul e acelaşi drum, și tot ce—am rătăcit nu ar fi decât pentru a încerca să mai ajungem o dată acolo.

”Uliţa" în înţelesul lui Ionel Teodoreanu nu e doar o străduţă goală și pustie, ci șira spinării unor vietăți fabuloase, a unei realităţi înconjurătoare, cu pomi, cu felinare, cu garduri, cu case și o atmosferă pe care o fac toate acestea laolaltă, oglindite în sufletul virgin al unui copil. Utila acesta înseamnă și cel întâi drum spre școală, cel întâi drum bătătorit al întoarcerilor zilnice de la școală, ca și drumul cel de pe urmă al bunicului și bunicii... E legat de ea un adânc sens al vieţii: parcă toată definiţia ei ar fi cuprinsă sintetic în dunga neaînsuflețită a uliţei, ca pe—o veche fișă de pergament prăfuit. Ulița copilăriei a deşteptat și a călăuzit cel întâi dor, de pribegie, care neapărat din ea trebuie să înceapă. Uliţa copilăriei a fost primul peron spre toate zările; primul debarcader spre toate mările, prima platformă de lansare a tuturor visurilor, rachete minunat de paşnice ale sufletului nostru în explorările lui din propriul nostru cosmos. Viaţa acestei uliţe a cunoscut forfota vacanţelor, a primelor jocuri, a primelor contacte cu viața socială — trăsătura de unire între viaţa de familie și cea din lumea dinafară. Pe peisajul ei, ca pe un fundal neuitat ni se proiectează după diversitatea amintirilor fiecăruia, trecerea generaţiilor, trecerea timpului, fantomele noastre succesive, chipurile celor dragi, așa cum ne—au rămas în amintiri și cum nu mai sânt: Sonia, Ştefănel, Nuni, Suzica, Ioana, Dinu...iubirile noastre pure ca o joacă într—o zi însorită de primăvară, în care nimic nu presimțea de la început amărăciunea mugurilor. Luată în loialitatea ei, viaţa fiecărui om pare unică, inedită. Poate că și este. Împrejurările ei sunt multiple ca iarba pământului și, fiecare în felul ei, pregătitoare pentru direcţiile și peregrinările vieţii.

Dar viaţa copilăriei, copleșită de procesul de dezvoltare al conştiinţei, de curiozitate și surpriză a universului, mi se pare aceeași pentru toţi. Fie că ulița lui Ionel Teodoreanu de acum 50—60 de ani, fie că ea este determinată și poartă un nume, că—i spune Zlalaust (poate tot așa și astăzi), ea are asemănări în implicaţiile ei afective, sufleteşti, cu uliţele din copilăria noastră a tuturor, și de aceea sunt sigur că toţi copiii și tinerii de astăzi vor simți încântare și fior de frumusețe și puritate în paginile acestei cărţi. Şi vor simți din plin minunea fără pereche a vârstei lor și elanul ei măreţ, puse în imagine de o mure elevaţie și bogăţie, în care clocotește viaţă și optimism. Numai că ea este doar un fragment al Uliţei copilăriei, așa cum a trasat—o pe o pânză fără moarte Ionel Teodoreanu.

Descarca Ulita copilariei de Ionel Teodoreanu in format pdf.