Jane Yolen s-a născut pe 11 februarie 1939, în New York City. Mama ei și-a dorit să e scriitoare, iar tatăl ei a fost o vreme agent de presă la Hollywood, apoi a mers în armată ca sublocotenent și a fost trimis în Anglia pentru a lupta în Al Doilea Război Mondial, ind cooptat în conducerea ABSIE, postul secret de radio din Londra. Pe Jane Yolen scrisul a pasionat-o încă din copilărie, când împreună cu fratele ei a creat un ziar în care publicau interviuri luate vecinilor. A urmat un liceu de muzică și artă, apoi a studiat științe umaniste la Smith College. Deși nu avea note extraordinare, a câștigat premii la concursuri de poezie și de jurnalism, și tot în acea vreme a publicat câteva poezii în mici ziare locale. 

După terminarea studiilor a devenit redactor și, pe lângă asta, scria de câte ori avea puțin timp liber. Se considera poetă, jurnalistă sau scriitoare de noncțiune, dar a preferat să scrie cărți pentru copii. Prima ei carte publicată – chiar când împlinea 22 de ani – se numește Pirates in Peicoats. Astăzi este cunoscută ca autoare de cărți pentru copii, fantasy și SF, printre care se regăsesc scrieri ca Owl Moon și How Do Dinosaurs Say Goodnight? Romanul de cțiune istorică Socoteala Diavolului (The Devil’s Arithmetic) a fost publicat în 1988 și a cunoscut un mare succes. 

S-a aat pe lista cărților naliste la Premiul Nebula și a primit National Jewish Book Award. Tema călătoriei în timp era deja cunoscută în literatura pentru copii, dar Yolen o înnoiește trimițând-o pe Hannah într-un trecut aspru, cel al anului 1942. Cărțile ei au fost premiate cu Medalia Caldeco, de două ori cu Premiul Nébula, Medalia Christopher, Național Jewish Book Award și altele. Bunicilor mei Yolen, care și-au adus familia aici la începutul anilor 1900, la clasa a doua, nu cu bou-vagonul, și bunicilor mei din Berlin, careau ajuns în zonă cam în aceeași perioadă și s-au stabilit în Virginia. Noi am fost cei norocoși. Această carte este scrisă în amintirea celor care nu au fost. Și icei mele, Heidi Elisabet Stemple, al cărei nume evreiesc este Haia – pronunțat cu un „h” gutural, ca în Hi’-yå–, însemnând „viață”. Mulțumiri speciale Barbarei Goldin și lui Deborah Brodie, care le-au putut pune supraviețuitorilor întrebări pe care eu n-am fost în stare să le adresez și care mi-au transmis devastatoarele lor răspunsuri.