Capitolul 1

Lumina dimineții se strecura veselă printre frunzișul verde iar Sparks alerga la fel de vesel pe cărarea din pădure. Annabeth se bucura de o nouă zi de vară în izolarea auto impusă în această perioadă a vieții ei. Acum erau doar ea și câinele Sparks. Poate nu era original, dar acest labrador fusese numit după formația preferată a lui Meryl. Cea mai celebră formație necunoscută din America, după cum i se mai spunea. – Hei, Sparks, ia-o mai încet că nu ne grăbim nicăieri! a strigat ea spre câinele care era deja la vreo cincizeci de metri distanță în josul cărării. O pasăre a zburat dintre tufișurile din dreapta cărării, speriind-o de moarte pe Annabeth. Probabil că Sparks tulburase liniștea cuibului său. Asta nu ar fi trebuit să o înspăimânte prea mult pe Annabeth dar era așa de nervoasă pentru că i se părea că la fiecare pas ar putea întâlni pe cei care vor să o omoare.

De o săptămână de când venise la cabana din munți a lui Meryl, Annabeth încercase să uite de trauma care i-a dat viața peste cap. Până de curând fusese o contabilă liniștită care ieșise dintr-o relație toxică și locuia într-un apartament micuț dintr-o clădire veche dar frumos întreținută, cu Jenna. Aceasta era o veche prietenă a ei care părea că pusese mâna pe un bărbat de vis. Hunter era patronul firmei la care cele două lucrau și părea într-adevăr de vis: patron al unei firme mici dar de succes în domeniul financiar, treizeci și ceva de ani, arătos... deși lui Annabeth mereu i s-a părut că tipul e cam alunecos. I-a spus Jennei să fie atentă căci ceva nu i se pare în regulă cu tipul ăsta. Dar desigur că ea nu avea să o asculte. Doar o scotea în fiecare seara la restaurante fine sau mergeau în cluburi exclusiviste.

Jennei îi plăcea să se distreze. Doar o dată ești tânăr, nu-i așa? zicea ea. Ce putea să mai zică Annabeth? A avut confirmarea caracterului dubios al lui Hunter într-o zi când a deschis un email care ajunsese din greșeală la ea. Era un ordin bancar pentru două milioane de dolari pentru o achiziție imobiliară în golf dincolo de Harbor Island. Nu știa că Hunter se ocupa și de afaceri imobiliare. Emailul era trimis de Jenna către o agenție din zona de vest a orașului. Probabil că din greșeală o pusese și pe ea în CC. Când a întrebat-o despre asta pe Jenna, aceasta a părut cumva jenată de subiect, spunând că Hunter caută un teren pentru o casă numai a lor. Caracterul neîncrezător al Annei a împins-o, într-o zi când Jenna era plecată în oraș cu un comision pentru Hunter, să se uite în computerul acesteia. Îi știa parola de ceva vreme și cum Jenna nu o schimbase, aproape că a considerat asta ca o invitație. De a scormoni chestii care nu trebuiau aflate. Dar asta avea să afle mai apoi. S-a dovedit că sume destul de mari erau tranzacționate de Jenna. Mirosea a spălare de bani de la o poștă. Pentru cine oare spăla banii Hunter ajutat de Jenna? Căci nu avea nicio îndoială că Jenna făcea treburile murdare ale iubitului ei.