Se holba la nimicul alb.

Așa cum făcea de aproape trei ani. Nu-l vedea nimeni, nici el nu vedea pe nimeni. Doar când se mai deschidea ușa și era absorbit suficient abur putea zări, pentru o clipă, câte un bărbat gol înainte ca ușa să se închidă la loc și pâcla să învăluie iar totul. Băile se închideau în curând. Era singur. Își strânse și mai mult în jurul corpului halatul alb de baie, apoi se ridică de pe băncuța de lemn și ieși, trecând pe lângă bazinul gol și intrând în vestiar. Niciun duș care să picure, nicio discuție în turcă, nicio talpă goală care să lipăie pe gresie. Se uită la imaginea sa din oglindă. Își trecu un deget peste cicatricea încă vizibilă după ultima operație. Îi luase ceva timp să se obișnuiască cu noul chip. Degetul continuă să-i coboare pe gât, pe piept, apoi se opri unde îi începea tatuajul. Deschise lacătul dulapului, își trase pantalonii și-și îmbrăcă haina peste halatul încă umed. Își legă șireturile. Se asigură că e singur înainte de-a se apropia de un dulap cu lacăt cu cifru, stropit cu o dâră de vopsea albastră. Răsuci rotițele până citi 0999. Scoase lacătul și deschise ușa. Își acordă câteva secunde să admire enormul și splendidul revolver dinăuntru, înainte de a-l apuca de patul roșu și a-l pune în buzunarul hainei.

După care scoase plicul și-l desfăcu. O cheie. O adresă și câteva detalii. În dulap se mai afla ceva. Vopsit negru, din fier

Îl ridică în lumină cu o mână, privind fascinat lucrătura din fier forjat. Trebuia să-l curețe și să-l lustruiască, însă deja se simțea stârnit la gândul că-l va folosi. Trei ani. Trei ani de nimic alb, într-un pustiu de zile goale. Acum sosise vremea. Vremea să bea iar din izvorul vieții. Vremea să se întoarcă. Harry se trezi tresărind. Rămase uitându-se în gol în semiîntunericul din dormitor. Era iar el, se întorsese, era aici.

— Un coșmar, dragule? Glasul șoptit de-alături era cald și liniștitor. Se întoarse spre ea. Ochii ei căprui îi cercetau pe-ai lui. Apariția se estompă și dispăru.

— Sunt aici, zise Rakel.

— Aici sunt și eu, răspunse el.

— Cine era de data asta?

— Nimeni, minți el și o atinse pe obraz. Culcă-te la loc! Harry închise ochii. Așteptă să fie sigur că ea readormise, înainte de a-i deschide iar. Îi cercetă și el chipul. De data asta îl văzuse într-o pădure. Mlăștinoasă, învăluită într-o pâclă albă ce se răsucea în jurul lor. Bărbatul ridicase mâna și arătase ceva spre Harry. Iar el de-abia izbutise să distingă fața tatuată de demon pe pieptul gol. Apoi pâcla se îngroșase și bărbatul dispăruse. Din nou.

— Aici sunt și eu, șopti Harry Hole.

Setea Jo Nesbo descarca gratis PDF.