Mandy se uita țintă, cu respirația tăiată, la poza de pe ecranul computerului. Dezbrăcat până la brâu, bărbatul tuns scurt, cu părul șaten-deschis, poza pe o plajă stând cu picioarele larg desfăcute; își lăsase în jos, spre talie, partea superioară a costumului de neopren. Ochii îi străluceau în cea mai limpede nuanță de albastru. Zâmbetul uriaș dezvelea două rânduri perfect aliniate de dinți albi, iar Mandy aproape că putea să guste apa sărată care i se prelingea de pe piept pe placa de surfing așezată la picioare. „Oh, Dumnezeule!”, a șoptit ea pentru sine, lăsând să-i scape o răsuflare lungă pe care nici nu-și dăduse seama cât o ținuse în piept. A simțit că o furnică buricele degetelor și că-i iau foc obrajii și s-a întrebat cum naiba o să reacționeze trupul ei când îl va întâlni în persoană, dacă pățea așa ceva doar la vederea unei fotografii. Cafeaua din paharul de plastic se răcise, dar a băut-o totuși până la capăt. A făcut o captură de ecran cu fotografia și a adăugat-o apoi într-un folder nou creat pe desktop, intitulat „Richard Taylor”.

A aruncat o privire prin birou ca să verifice dacă se uita careva la ce face, dar nu-i dădea nimeni atenție. Mandy a mers apoi în josul ecranului, să se mai uite și la alte fotografii din albumul lui de pe Facebook, denumit „În jurul lumii”. Categoric, călătorise mult, a observat Mandy, și fusese în locuri pe care ea le văzuse doar la televizor sau în filme. În multe fotografii bărbatul se afla în baruri, pe drumuri sau în temple, pozând lângă repere turistice, bucurându-se de plaje aurii și ape săltărețe. Rareori era de unul singur. Îi plăcea că tipul părea să fie genul sociabil. Curioasă, a mers în urmă în postările lui, de când își făcuse cont în rețeaua de socializare, în ultimii ani de liceu, trecând apoi prin cei trei ani de facultate. I se părea atrăgător chiar și pe când era doar un adolescent îngrămădit. După o oră și jumătate de puricat aproape întreaga istorie online a acestui străin arătos, Mandy a intrat și pe contul lui de Twitter, ca să vadă ce anume simțise nevoia să împărtășească lumii. Dar el nu se agitase decât pentru mărirea și decăderea lui Arsenal în Premier League, întrerupându-se ocazional doar pentru preluarea unor postări cu animale ce cădeau peste obstacole sau se izbeau de ele. Se părea că interesele lor diferă substanțial și Mandy se întreba exact care era motivul pentru care fuseseră Potriviți și ce ar putea avea în comun. Apoi și-a amintit că nu mai avea nevoie de modul de gândire necesar pentru folosirea site-urilor sau aplicațiilor de dating; Potrivește-ți ADN-ul se baza pe biologie, chimie și știință – nimic din ceea ce ar fi putut înțelege ea. Dar avea încredere deplină, ca milioane și milioane de atâția alții.

Mandy a trecut apoi la profilul de LinkedIn al lui Richard, care i-a arătat că, de când absolvise Worcester University, cu doi ani în urmă, lucrase ca antrenor personal într-un oraș, la vreo 65 de kilometri de al ei. Nu era de mirare că avea un trup așa de bine lucrat, s-a gândit ea, imaginându-și cum lar simți deasupra ei. Nu mai pusese piciorul într-o sală de sport din perioada în care abia se angajase, cu un an în urmă; atunci, surorile ei insistaseră că trebuie să înceteze să se mai plângă de căsnicia ei ratată și să înceapă să se concentreze pe recuperare. O trimiseseră cu forța la spa, într-un hotel din apropiere, unde fusese masată, jumulită, pigulită, apăsată cu pietre fierbinți, bronzată și iar masată, până când orice gând despre fostul soț fusese alungat din fiecare nod dureros din spate și din umeri și din fiecare por astupat al pielii. Abonamentul la sală venise împreună cu promisiunea că se va ține de programul pe care îl alcătuiseră special pentru ea.

Încercarea de a se convinge să facă sport regulat devenise un fel de rutină săptămânală, dar abonamentul îl plătise oricum. Începu să-și imagineze cum ar arăta copiii ei cu Richard și se întreba dacă ar moșteni ochii albaștri ai tatălui lor sau ochii ei căprui; dacă ar avea părul negru și pielea măslinie ca a ei sau părul blond și pielea lui palidă. S-a trezit zâmbind.

— Cine-i ăsta? — Isuse! a țipat Mandy. Vocea din spatele ei o făcuse să sară ca arsă. — M-ai speriat de moarte. — Păi atunci n-ar trebui să te uiți la pornache în timpul serviciului. Olivia a râs și i-a oferit o bomboană dintr-o punguță de Haribo. Mandy a refuzat, dând din cap. — Nu era pornache, tipul e un prieten vechi. — Da-da, cum zici tu. Stai totuși cu ochii pe Charlie, vrea de la tine niște cifre de vânzări. Mandy și-a dat ochii peste cap și apoi s-a uitat la ceasul din colțul ecranului. A realizat că dacă nu se apucă de treabă va sfârși prin a-și lua de lucru acasă. A apăsat pe micul „x” roșu din colț și a blestemat contul de Hotmail care presupusese că mesajul de confirmare de la Potrivește-ți ADNul era spam. Stătuse în secțiunea „junk” timp de șase săptămâni, până când îl descoperise, din întâmplare, în acea după-amiază devreme. — Mandy Taylor, soția lui Richard Taylor; încântată să vă cunosc, a șoptit ea. A observat că răsucea absentă o verighetă imaginară de pe inelarul stâng.

Descarca Suflete Pereche de John Marrs in format pdf.