Titlu Confesiunile unui asasin economic

Autor John Perkins
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

john-perkins-confesiunile-unui-asasin-economic-pdf

Am scris aceste rînduri în 1982, la începutul unei cărţi avînd titlul provizoriu Conştiinţa unui asasin economic. Cartea era dedicată preşedinţilor a două ţări, foşti clienţi de-ai mei pe care i-am respectat şi pe care i-am considerat spirite înrudite – Jaime Roldos, preşedintele Ecuadorului, şi Omar Torrijos, preşedintele Republicii Panama. Amîndoi muriseră, în 1981, în accidente tragice de avion. Morţile lor nu au fost însă accidentale. Ei au fost asasinaţi deoarece se opuneau fraternizării dintre capii corporaţiilor, ai guvernului şi ai băncilor al căror scop nu era şi nu e altul decît clădirea imperiului global. Noi, AE, am ratat ocazia de a le schimba opiniile, drept care a intrat în scenă cealaltă categorie de asasini economici, mai precis şacalii vînaţi de CIA, aflaţi mereu în urma noastră, gata să intervină. Am fost convins să renunţ la a mai scrie acestă carte. Am mai început-o de vreo patru ori în decursul următorilor douăzeci de ani. De fiecare dată, decizia mea de a o reîncepe a fost influenţată de evenimentele mondiale curente: invazia americană în Panama din 1989, primul război din Golf, Somalia, ascensiunea lui Osama bin Laden. Şi totuşi, ameninţările sau mita m-au determinat de fiecare dată să mă opresc. În 2003, preşedintele unei edituri de renume, deţinută de o corporaţie internaţională foarte influentă, a citit o copie a ceea ce devenise, de acestă dată, Confesiunile unui asasin economic. A descris-o ca fiind “o poveste fascinantă ce trebuie neapărat relatată”. După care a zîmbit trist, a dat din cap şi mi-a spus că, ţinînd cont de faptul că cei din conducerea superioară ar putea avea de obiectat, nu îşi permite riscul de a o publica. To el mi-a sugerat să o transform într-o ficţiune. “Team putea lansa pe piaţă într-o formulă de romancier tip John Le Carré sau Graham Greene”. Doar că nimic din cele scrise în această carte nu este ficţiune. Este povestea adevărată a vieţii mele. În cele din urmă, un editor mai curajos, unul din cei nesupuşi vreunei corporaţii internaţionale, a consimţit să mă ajute să trec la relatarea ei.