Cavalerul se pregăti de luptă în tăcere. Se așeză călare pe un scaun de lemn, își întinse picioarele lungi și musculoase în față și îi porunci servitorului să-i tragă pantalonii cu platoșe de fier. Apoi se ridică și îi permise altuia să îi prindă zalele grele peste vesta matlasată pe care o purta pe sub cămașă. În cele din urmă, își ridică brațele bronzate de soare pentru ca sabia, un dar foarte prețuit primit de la însuși William, să-i poată fi prinsă la talie printr-un cerc de metal. Mintea nu-i stătea la veșmintele sale ori la locul în care se afla, ci la bătălia ceavea să vină, și își revizui cu rigurozitate strategia pe care avea să o folosească pentru a ieși victorios.

Tunetul îi întrerupse concentrarea. Încruntându-se, cavalerul ridică pânza care cădea peste deschizătura cortului și își înălță capul pentru a studia formațiunea de nori grei, atingându-și fără să-și dea seama părul de la ceafă de guler în timp ce privea cerul. În spatele lui, cei doi servitori își văzură de treabă. Unul ridică o pânză îmbibată cu ulei și începu să lustruiască încă o dată scutul războinicului. Celălalt se urcă pe un scaun și așteptă, ținând în aer coiful conic. Servitorul rămase astfel pentru câteva clipe lungi, până când războinicul se întoarse și observă coiful întins în fața lui. Îl refuză cu o mișcare a capului, preferând să lase la voia întâmplării posibilitatea de a fi rănit, în schimbul libertății de mișcare. Servitorul se încruntă la refuzul cavalerului de a purta acoperământul de protecție, dar alese cu înțelepciune să nu riposteze, căci observase privirea aspră de pe chipul războinicului. Odată îmbrăcat, cavalerul se întoarse și înaintă cu pași mari și grăbiți până ajunse la armăsarul său puternic. Încălecă și porni călare afară din tabăra militară, fără să se uite în urmă. Cavalerul căută o clipă de singurătate înainte de bătălie și galopă repede și cu îndârjire spre pădurea din apropiere, fără să bage de seamă că atât el, cât și calul său de luptă erau loviți în mers de ramurile joase ale copacilor. Ajungând în vârful unui deal nu foarte înalt, își struni animalul care fornăia și își îndreptă toată atenția spre castelul din vale