n ziua de vineri 31 decembrie 1899, era mare fierbere în casele boierului Alexandru Dănescu din comuna Șipotele, județul Romanați. Îndată după sărbătorile Crăciunului, cocoana Smaranda, soția moșierului, pornise din nou cu ajutorul slugilor curățenia casei în vederea revelionului. Dușumelele odăilor de musafiri, ale saloanelor și sufrageriilor fură lustruite lună, pereții frecați și curățați cu săpun, mobilele grele de stejar urnite din loc și șterse de colb, covoarele scoase afară și bătute, iar perdelele spălate și călcate cu fierul.

În cuhnia cea mare era și mai multă zarvă: cele două cuptoare încinse gemeau de cozonaci, baclavale și cataifuri. În șopron se coceau la țest pîinile dospite și plăcintele cu brînză de vaci. Lucille, bucătăreasa, o franțuzoaică venită de la Paris acum douăzeci de ani, lăsase în plata Domnului sautés-urile și vol-au-vent-urile și pregătise o oală mare cu sarmale cît pumnul, după datină, cîteva tăvi cu purcei și rațe pe varză, un cazan cu ciorbă de potroace și o sumedenie de străchini cu piftie de curcan. În noaptea aceasta, pogora pe pămînt nu numai un an proaspăt, ci și un nou veac, veacul al douăzecilea, și trebuia să fie întîmpinat cu belșug ca să-i meargă boierului Dănescu și de-aci înainte toate din plin. La ospățul revelionului, era poftită, între alții, și o față mare: principesa Neaga Basarab, os domnesc, care de curînd se măritase a treia oară cu moșierul Kostache Suditu, fratele nevestei Dănescului și prefectul județului. — Vin musafirii! Vin musafirii! strigă Daria, bătînd din palme. Tatăl fetei, moșierul Alexandru Dănescu, se apropie de fereastră și scormoni cu ochii zarea necuprinsă. Pe șoseaua albă, ca smîntîna, nu se zărea nici urmă de sanie.

— Unde sînt, că nu văd nimic?… — Uite colo, sania, ca o mogîldeață pe coama Călmățuiului. Acum cotește și o ia la vale. — Hei, fată, eu n-am ochii tăi vulturești! rosti boierul cu părere de rău în glas. Duc în spate o jumătate de secol. Nu-i glumă!

— Mai ține încă paisprezece ani, ciripi Daria și i se cățără în spinare ca o pisică alintată.

— Ce înseamnă asta? Știi că nu-mi plac obrăzniciile, o mustră moșierul, supărat de zburdălnicia codanei și, cu un gest domol, o desprinse din spate. Fata alergă din nou la fereastră deșirînd ghemul privirilor pe toată lungimea peisajului:

— Uite, acum se deslușesc bine. Dar nu e numai prefectul și „prefectura“, mai e încă o persoană… ba sînt două… În clipa aceea, intră Haralamb, fiul moșierului, întors de vreo două săptămîni de la Paris, unde studia muzica.

— Harry, vin musafirii! țipă Daria sărind în sus de bucurie. — Ce-mi spui mie? Anunță pe doamna… mă-ta, răspunse tînărul laconic. Fata țîșni din cameră ca un glonț din pușcă și porni în sus pe scări, urcînd treptele cîte două-trei. Pe drumul Caracalului, se auzea tot mai deslușit clinchet de zurgălăi. Ghiță și Florea, argații de la curte, se repeziră să deschidă poarta cea mare, după ce rîniră mai întîi zăpada înghețată de sub ea. Vîntul pornise a colinda prin sate, peste cîmpii și dealuri, șuierînd mînios.

Osman, dulăul cît un vițel, o zbughi pe poartă, tipărind pe albul zăpezii urmele labelor. — Ghiță, răcni boierul Dănescu, ieșind pe peronul conacului, cine a dat drumul jigodiei? Pune mîna pe el și leagă-l.

— Măria-ta, a scăpat din lanț, afurisitul. Da-i vin eu acușica de hac… Sania încărcată cu musafiri intră falnic pe poartă. Tocmai atunci Osman sări înaintea cailor, lătrînd fioros, dar Ghiță, cu o săritură voinicească, îl înhăță vîrtos. — Mă, vită încălțată, nu puteai să legi cîinele? Ce păzești aici? se rățoi la argat principesa Neaga, soția prefectului, o femeie de vreo douăzeci și nouă de ani, care abia se mai vedea din blănurile cu care era înfofolită. Sania se opri pe peronul conacului, în spatele statuii care înfățișa pe boierul Alexandru Dănescu, stăpînul moșiei Șipotele. — Bucuroși de oaspeți? strigă prefectul Kostache Suditu, un bărbat de vreo patruzeci de ani, manierat și jovial, cu mustățile rase ca actorul Petre Liciu. — Bucuroși, bucuroși, mai e vorbă? răspunse moșierul Dănescu. Haralamb, feciorul Dănescului, se repezi și ajută pe principesă să coboare din sanie.