V-ați întrebat vreodată de ce unii oameni au succes, în vreme ce alții nu-l obțin niciodată? Aceasta este întrebarea pe care Napoleon Hill și-a pus-o încă din copilărie și al cărei răspuns l-a căutat de-a lungul întregii sale vieți. Pentru a rezolva această dilemă milenară, Hill a urmat o cu totul altă cale decât cei de dinaintea lui. Oliver Napoleon Hill s-a născut în 1883, în ținuturile muntoase și izolate din sud-vestul Virginiei. Nimic din copilăria sa nu lăsa să se întrevadă succesul său viitor. Născut într-o cabană din lemn, el a spus odată: „Timp de trei generații, înaintașii mei s-au născut, au trăit și s-au zbătut în ignoranță și sărăcie, dându-și sfârșitul fără să fi pășit nici măcar o dată în afara acelui ținut muntos.“ Viața acolo era extrem de primitivă în comparație cu cea din orașele mai mari din est. Speranța de viață era scăzută, rata deceselor, ridicată. Numeroși locuitori ai zonei rurale a Virginiei sufereau de boli cronice, cauzate adesea de o alimentație necorespunzătoare. Fără niciun motiv evident pentru a se aștepta să aibă vreun succes de proporții, la doar 10 ani, Hill și-a pierdut mama, în vârstă de numai 26 de ani. Un an mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit, moment de cotitură în viața tânărului băiat. Mama vitregă a lui Napoleon, Martha Ramey Banner, era o femeie educată, văduvă a unui director de liceu și fiică de medic. Noua mamă a lui Hill a văzut în el un potențial ignorat de toți ceilalți.

N-a trecut mult, și una dintre armele familiei a fost schimbată pe o mașină de scris, pe care mama lui vitregă l-a învățat să o folosească. La vârsta de cincisprezece ani, Hill își scria deja articolele la mașină, care se va dovedi a-i fi indispensabilă de-a lungul întregii vieți. Cu excepția școlilor din marile orașe, cele din întregul stat erau într-o stare deplorabilă. În regiunea muntoasă, școlile primare funcționau doar patru luni pe an, iar prezența nu era obligatorie. Licee erau puține, aproximativ o sută în tot statul, majoritatea oferind programe de studiu de numai doi sau trei ani. La douăzeci de ani de la nașterea lui Hill, în tot statul Virginia nu existau decât zece licee cu programe de patru ani.

Cu atât mai remarcabil, atunci, că Hill a reușit să scape dintr-un astfel de mediu, devenind un om de succes, capabil să influențeze milioane de oameni din toate colțurile lumii. În articolele, cărțile și discursurile lui, Hill a făcut adesea referire la precopilărie. Cum amintirea diverselor momente ale acesteia nu-i oferea niciun motiv de bucurie, nu-i de mirare că se va raporta la originile sale modeste, chiar mizere, de-a lungul întregii cariere. După cei doi ani de liceu absolviți în Wise, Virigina, Hill va începe să se considere un potențial director. Înscriindu-se la un colegiu de afaceri din învecinatul Tazewell, s-a orientat către cursurile de secretariat, sperând că acestea îl vor pregăti pentru lumea afacerilor. Hill a ales să-i ceară o slujbă unuia dintre cei mai de succes oameni din zona munților de sud-vest din Viriginia. După cum a mărturisit, pentru a obține postul, s-a oferit să-și plătească el însuși angajatorul pe timpul unei perioade de probă. Generalul Rufus Ayres, una dintre cele mai bogate și mai de succes personalități din regiune, va deveni noul patron al lui Napoleon. Cu trecutul său marcat de sărăcie și ignoranță, nu-i greu de înțeles de ce Napoleon Hill s-a orientat către generalul Ayres. După ce a absolvit un curs de afaceri la un colegiu, i-a scris lui Ayres: Am terminat un curs de afaceri și sunt extrem de calificat pentru a vă servi drept secretar, post pe care sunt nerăbdător să îl obțin. Dat fiind că nu am niciun soi de experiență, știu prea bine că această slujbă îmi va folosi inițial mai mult mie decât dumneavoastră.

De aceea și sunt dispus să plătesc pentru privilegiul de a lucra alături de dumneavoastră. Puteți să-mi cereți orice sumă vi se pare justă, cu condiția ca la sfârșitul celor trei luni, ea să-mi devină salariu. Ceea ce vă datorez poate fi scăzut din suma pe care mi-o veți plăti odată ce voi începe să fac bani. Ayers l-a angajat pe tânărul Napoleon, care venea devreme la serviciu, stătea până târziu și era dispus să facă acel „efort în plus“ ce duce treaba la bun sfârșit, fără să ceară nimic în schimb. „A face un efort în plus“ va deveni unul dintre principiile sale de succes. Trecutul generalului îi va fi de mare folos lui Hill atunci când va începe studiul dedicat indivizilor de succes și metodelor prin care ajunseseră să fie astfel. În tinerețe, Ayres slujise în armata confederată pe timpul Războiului Civil. După război, Ayres a lucrat într-o casă de comerț, unde a avut suficient timp să se pregătească pentru Drept, devenind un excelent avocat și, într-un final, procuror general al statului Virginia. Om de afaceri de succes, a pus pe picioare bănci, mine de cărbune și numeroase alte întreprinderi. De la Ayres i-a venit lui Hill ideea de a urma Facultatea de Drept pentru a deveni avocat. Hill l-a convins pe fratele său, Vivian, că, dacă va reuși să intre la Universitatea din Georgetown, se va folosi de pasiunea sa pentru scris și îi va întreține pe amândoi pe parcursul facultății. Informațiile acumulate de Hill de-a lungul vremii îl vor conduce către o viață dedicată scrisului și oratoriei pe tema descoperirilor sale în domeniul dezvoltării personale. Aceste descoperiri au stat la baza celor opt volume ale seriei Law of Succes, publicate în 1928, și a cunoscutei De la idee la bani, din 1937, cea mai bine vândută carte de autoeducare din toate timpurile.

Volumul pe care îl veți citi vă pune la dispoziție remarcabilele articole despre succes ale lui Hill de dinaintea apariției primei sale cărți. Rețineți că Hill l-a intervievat pe Andrew Carnegie în 1908, cu douăzeci de ani înaintea lansării primului său volum. De-a lungul acestor două decade, Hill a scris, a vorbit, a ținut cursuri asupra principiilor fondatoare ale filozofiei sale și a editat mai multe reviste: Napoleon Hill’s Magazine și Napoleon Hill’s Golden Rule Magazine. Articolele apărute în aceste două reviste compun volumul pe care-l țineți în mână și, fie că sunteți unul dintre cititorii faimoaselor sale opere, fie că luați pentru prima dată contact cu ele, vă vor oferi o perspectivă revelatoare asupra unora dintre scrierile sale cele mai timpurii, din care veți extrage cunoștințe de valoare, ce vă vor fi de ajutor în viață. Hill a obținut un post la revista editată de Bob Taylor. Anul e 1908, iar Hill primește însărcinarea de a-i lua un interviu lui Andrew Carnegie, în vila sa de 64 de camere. Carnegie venise în Statele Unite pe când era doar un puști fără nicio educație, dar prin muncă și investiții inteligente, a devenit milionar încă de tânăr. Când l-a intervievat Hill, Carnegie, fondatorul U.S. Steel, avea 74 de ani. Până în 1919, la moartea sa, Carnegie donase 350 de milioane de dolari din banii obținuți de pe vânzarea gigantului metalurgic american.

Carnegie a discutat cu Hill despre principiile reușitei, provocându-l să studieze viețile marilor lideri ai lumii și, dacă se poate, să le ia și interviuri. Hill a acceptat prinsoarea, rezumându-și descoperirile într-un set de principii, prin intermediul cărora să poată accesa și alții domeniul autoeducării și să-și îndeplinească visurile. Tot Carnegie a fost cel care i-a făcut cunoștință lui Hill cu mari personalități precum John D. Rockefeller, Thomas Edison, Henry Ford, George Eastman și alții. Citind acest volum, veți afla de ce opera lui Hill este populară în întreaga lume și de ce a influențat actuala mișcare de autoeducare mai mult ca oricare alta.