Titlu Atherton. Casa Puterii Top

Autor Patrick Carman
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

patrick-carman-atherton-casa-puterii-top-pdf

Descriere

Atherton. Casa Puterii de Patrick Carman citește top cărți gratis .pdfTREI LUMI SE CIOCNESC... PUTEREA SE SCHIMBĂ... NIMIC NU VA MAI FI LA FEL. Edgar, un băiat singuratic și aparent firav, este un cătărator agil gata să înfrunte orice pericol în escaladarea stîncilor periculoase ce despart lumea în care traiește de lumea de sus, unde se află Casa Puterii și nemiloșii ei legiuitori, stăpanii apei. El are o menire: să descopere un obiect neprețuit, anume ascuns pentru el. Acesta se va dovedi a fi o Carte a lucrurilor secrete, din care va afla despre o iminenta catastrofă. Astfel, Edgar desoperă că lumea sa, Atherton, nu este ceea ce credea el, ci una cu mult mai periculoasă, cu o istorie pe care nu și-ar fi putut-o închipui nici în cele mai cumplite coșmaruri ale sale.Fragment În dumbrava domnului Ratikan locuia un băieţel, pe nume Edgar. Chiar dacă nu era avut, se bucura de strictul necesar şi era vesel şi zburdalnic în cea mai mare parte a timpului. Unii ar putea spune că Edgar era la fel de slăbuţ şi de firav ca toţi băieţii care munceau în dumbravă, dar n­ar avea dreptate decât pe jumătate, întrucât ştim cu toţii că există două tipuri de copii slăbuţi: unii sunt fragili ca firele de iarbă, iar alţii isteţi şi sprinteni ca gândul. Edgar făcea parte din cea de a doua categorie: era un băiat zvelt, puternic şi iute ca un ogar. Adânc în inima dumbrăvii exista un locşor retras şi liniştit, unde te puteai adăposti de arşiţa amiezii şi puteai trage un pui de somn pe iarbă, sub coroanele dese şi joase ale copacilor. Spre deosebire de ceilalţi băieţi, Edgar nu era genul care să se furişeze şi să aţipească la umbra arborilor, ci, mai curând,îl puteai găsi în toiul unei năzdrăvănii, adică exact în momentul când începe povestea noastră. Într­un loc ferit din dumbravă, Edgar se legăna de zor pe o creangă înainte şi înapoi, încercând să­şi facă suficient elan, cât să sară peste o potecă năpădită de buruieni şi să se prindă de altă cracă, la cinci­şase paşi distanţă. În două încercări s­a desprins prea târziu şi a zburat prin aer cu picioarele în faţă, bufnind puternic pe spate, chiar în mijlocul potecii.

 

 

Descarca PDF