În care băiatul încearcă să facă timpul să treacă mai repede

 Din caietul lui Leon: 

Bătrânul: 

Băiete, dacă ești așa de tare la numere, poți să-mi spui cât cântărește Uniunea Sovietică? 

Eu: 

Păi nimeni nu știe. E imposibil de calculat. 

Bătrânul: 

Ia mai gândește-te. Ține cont de avioane, de tancuri și de nave, de fabrici și de utilaje, de trenuri, de tractoare și de camioane. Cât o fi? 

Eu: 

Enorm. Adică, mai mult decât enorm. De-ar sta cineva să calculeze, ar fi o valoare astronomică. 

Bătrânul: 

Oare un dușman al poporului, care uneltește să-i ucidă pe cei din Biroul Politic și să restaureze capitalismul, poate rezista la greutatea astronomică a statului sovietic? 

Eu: 

Nici vorbă. Ar fi complet strivit. Bătrânul: Ah, ce mă bucur! Dorm mai bine știind că nimeni nu poate rezista în fața greutății statului sovietic. Chiar și dacă doar mă gândesc îmi vine să râd. 

— Dă-mi trei motive ca să stau de vorbă cu tine!... îmi aduc aminte că mi-a spus bătrânul. Mă înfruptam din înghețata pe care mi-o comandase, două cupe enorme de înghețată de vanilie, pe care se prelingea sirop de ciocolată. 

— Un prim motiv e că nu știu cine ești. Probabil, fără să vreau, mi-am șters bărbia cu mâneca, pentru că mi-a aruncat o privire din aia, la care adulții se pricep foarte bine. N-am schițat niciun gest. 

— Fiindcă eu chiar nu știu cine ești. Al doilea motiv e că nu mi-e frică de tine. Parcă-l văd cum mă studia, cu un ochi deschis și cu unul închis, pe deasupra buzei unui pahar din care își sorbea laptele. Și-a îndreptat deodată spatele, a ridicat paharul și l-a închinat în cinstea mea, așa cum făcea și tata, când el bea vin și eu beam suc de rodii. Cu gândul la tata, m-am întristat și am privit într-o parte, ceea ce pe bătrân l-a înfuriat. 

— La naiba! Uită-te la mine, băiete, când închin pentru tine. Dacă nu, să știi că vei avea parte de șapte ani de sex al naibii de prost. 

— Dar eu sunt prea mic pentru orice fel de sex, am ripostat.