Noaptea primului omor era plină de cântec, v—' / Catedrala Sf. Patrick din M anhattan vibra sub acordurile lui Mesia de Hăndel, capodopera corală ce reuşea de fiecare dată să-i învioreze până şi pe cei mai somnoroşi ascultători. Talazul vocilor se înălţa până la cupolă, de parcă ar fi vrut să o spargă, să ajungă la ceruri. înăuntru, într-unul din primele rânduri, şedeau un ta tă şi fiul lui, bărbatul mai în vârstă cu ochii închişi, emoţionat ca întotdeauna de acest oratoriu, preferatul său. Privirea fiului se plimba de la cântăreţi - coriştii îm brăcaţi în negru, dirijorul fluturându-şi aprig coama încărunţită - la bărbatul de alături. Ii plăcea să se uite la el, cântărindu-i reacţiile; îi plăcea să stea atât de aproape de el. Seara aceea era un prilej de sărbătoare. Cu o lună mai devreme, Will Monroe J r reuşise să pună mâna pe slujba la care visa de când venise în America. Cu toate că încă nu împlinise treizeci de ani, ajunsese reporter la The New York Times şi era pus pe fapte mari. Monroe Sr se situa pe cu totul alt tărâm . E ra avocat, unul dintre cei mai buni din generaţia lui, şi în prezent ocupa funcţia de judecător federal în circuitul secundar al Curţii de Apel a SUA. Ştia să recunoască o realizare, iar tânărul de alături, a cărui copilărie practic o ratase, se afla într-un moment im portant al carierei. A dibuit după m âna fiului şi i-a strâns-o. Chiar în acel moment, la num ai patruzeci de m inute de mers cu metroul, dar în cu totul altă lume, Howard Macrae a auzit primii paşi în urm a lui. Nu îi era frică. Străinii poate că s-ar fi ferit ca de foc să treacă prin Brownsville, acea zonă din Brooklyn renum ită pentru sărăcie şi domnia drogurilor, dar Macrae cunoştea fiecare străduţă şi fundătură de pe acolo. Făcea parte din peisaj. De vreo douăzeci de ani îşi ducea acolo viaţa de proxenet, Brownsville era teritoriul lui. Şi se dovedise tare dibaci, reuşind să răm ână neutru în războiul dintre bande care facea ravagii prin zonă. Facţiunile se încăierau şi treceau de o parte sau de cealaltă, dar Howard răm ânea la locul lui, neclintit. Nimeni nu pusese ochii pe acel petec de păm ânt pe care târfele lui îşi faceau de ani de zile meseria. Prin urm are, nu se prea sinchisea de zgomotele din spate. Şi totuşi, i se părea ciudat că paşii nu se opreau. Ii sim ţea apropiindu-se. De ce să-l fi urm ărit cineva ? A privit înapoi peste um ărul stâng şi i s-a tăiat respiraţia, iar picioarele i s-au împleticit. E ra o arm ă cum nu-i mai fusese dat să vadă - şi era aţintită spre el. în ăuntrul catedralei, corul devenise o singură făptură, plăm ânii se um flau şi se strângeau ca foalele unei orgi uriaşe. Muzica era copleşitoare: Şi se va arăta slava Domnului, şi toată suflarea o va vedea: căci aşa grăit-a gura Lui. Howard Macrae privea acum drept înainte, străduindu-se din răsputeri să o ia la goană.

Dar sim ţea o înţepătură ciudată în coapsa dreaptă. Piciorul începea să-i cedeze, să se năruie sub greutatea lui, refuzând să se supună comenzilor. Trebuie să fu g ! Dar trupul nu reacţiona. Părea să se m işte cu încetinitorul, ca prin apă. Acum răzm eriţa îi cuprinsese şi braţele, care deveniseră întâi grele şi apoi ajunseră să atârne, fleşcăite. Creierul îi funcţiona cu viteza cerută de primejdie, dar şi el părea deja copleşit, ca şi cum ar fi fost acoperit brusc de un val. Se sim ţea tare obosit. S-a trezit prăbuşit pe caldarâm, ţinându-şi strâns piciorul drept, conştient că acesta şi celelalte membre se lăsau cotropite de am orţeală. A privit în sus. Nu se zărea decât licărul de oţel al unui tăiş.

în catedrală, Will îşi sim ţea inima înteţindu-şi bătăile. Mesia ajunsese în punctul culminant, toţi ascultătorii o sim ţeau limpede. O voce de soprană plutea deasupra lo r: Dacă Dumnezeu e cu noi, cine cutează să fie împotriva noastră ? Cine poate ridica glasul împotriva alesului lui Dumnezeu ? Dacă Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte, cine ar putea osândi ? M acrae nu era în stare decât să se uite la tăişul care plana am eninţător deasupra pieptului său. A încercat să vadă cine se afla dincolo de el, să desluşească un chip, dar n-a putut. Sclipirea m etalului îl n ău cea; parcă adunase pe suprafaţa dură, şlefuită, toată lum ina lunii. Ştia că ar trebui să fie îngrozit: vocea din capul lui spunea că era. Dar părea straniu de îndepărtată, ca un com entator care descrie un meci de fotbal jucat undeva, la distanţă. Howard vedea cuţitul apropiindu-se, şi totuşi era ca şi cum asta i s-ar fi întâm plat altcuiva.

Descarca Omorati-i pe cei drepti de Sam Bourne in format pdf.