De ce fac oamenii ceea ce fac? Ce îi mișcă în intențiile lor? Ce mecanisme se activează atunci când efectuează acțiuni sau urmăresc obiective? Astfel de întrebări au stimulat întotdeauna intelectul maselor, precum și mințile cercetătorilor și specialiștilor. Urmând această ipoteză, psihologia a transformat conduita motivată într-un subiect preferat de studiu. Prin urmare, nu este o coincidență faptul că motivația este un subiect foarte studiat în științele psihologice și sociale.

Astăzi este posibil să găsim în literatura de specialitate un număr foarte mare de cărți care tratează în profunzime subiectul, în conformitate cu cercetări specifice sau urmărind referințele numeroaselor abordări teoretice diferite. Această carte vă va ghida prin studiul psihologiei motivației în spiritul deja adoptat în celelalte titluri din această serie. În paginile următoare, vom explora semnificația psihologică a motivației, vom enumera principalele teorii pe această temă și vom explica mecanismele care pun în mișcare acțiunile indivizilor atât la nivel biologic, cât și la nivel personal și social. Scopul este de a oferi cititorului o viziune clară, simplă și practică asupra psihologiei motivaționale, astfel încât acesta să poată beneficia nu numai în gândirea sa, ci și în viața de zi cu zi.

Definiți motivația

Începem călătoria noastră în comportamentul motivat prin prezentarea unei serii de definiții ale termenului de motivație. Această previzualizare ne va permite să arătăm clar limitele subiectului, astfel încât să putem continua în cel mai bun mod posibil, adică cu un studiu aprofundat al diferitelor curente teoretice și practice. În psihologie există multe definiții ale motivației. Canestrari și Godino, în noul lor tratat de psihologie științifică, o definesc ca fiind acel proces sau acea stare interioară care [...] explică de ce un subiect întreprinde (sau nu întreprinde) o acțiune, cu scopul de a atinge un scop sau un obiectiv specific (cit. pag. 255 LA PSICOLOGIA SCIENTIFICA, Clueb 2007). O altă contribuție interesantă la definirea termenului vine din partea Enciclopediei Treccani, care evidențiază faptul că termenul de motivație [...] este relativ recent: el este de fapt absent din lexicul filosofic și, de asemenea, din cel psihologic până în primele decenii ale acestui secol [¹] .

Evidențierea modernității termenului ne ajută să subliniem importanța pe care acest subiect a avut-o în nașterea psihologiei științifice. Eforturile psihologilor care s-au succedat de-a lungul timpului au investigat setul de factori care îi ghidează pe oameni în definirea și realizarea unui obiectiv. Mai mult chiar, în multe cazuri, ele au devenit esențiale pentru a explica multe comportamente care nu-și găsesc o corespondență directă în mintea rațională, deși ele populează vastul arhipelag al conduitei umane. Ne gândim, de exemplu, la psihologia criminalistică și penală, unde se pot explica infracțiuni care nu se încadrează în sfera comportamentului prosocial. O altă abordare interesantă, pe care nu vom lipsi să o analizăm mai detaliat în paginile următoare, definește motivația ca fiind factorul care reglează comportamentul, printr-o activare energetică intenționată. Activitatea de reglementare se referă direct la teoria evoluționistă. Privită în acest sens, motivația devine o funcție adaptativă a omului, necesară pentru a îndeplini funcțiile biologice și psihice necesare supraviețuirii.

Pentru unii cititori, aceste considerații pot părea abstracte sau aparținând lumii teoriilor academice, dar este suficient să se uite la propria experiență pentru a reconsidera ceea ce tocmai a fost spus dintr-o altă perspectivă. Pentru a da un exemplu practic, invit cititorul să facă un mic experiment mental. Încercați să vă gândiți la cursul zilei până în acest moment. Pe măsură ce treceți la enumerarea diferitelor acțiuni pe care le-ați efectuat (oprirea ceasului deșteptător, luarea micului dejun, plecarea la serviciu și așa mai departe), evidențiați motivul pentru care le-ați efectuat. Diferitele răspunsuri generate vor reprezenta soluții la diferite motivații. Unele acțiuni sunt efectuate pentru a satisface nevoi biologice, altele au ca scop obținerea de avantaje personale la nivel imaterial, iar altele au ca scop construirea unui credit social. Toate aceste reacții pot fi diferențiate în mod specific, dar în același timp pot fi explicate prin intermediul teoriei evoluționiste de tip darwinian. Omul face ceea ce face pentru că este înclinat în mod natural să mențină o anumită ordine în viața sa. Această căutare continuă a echilibrului este adesea clarificată în știință prin conceptul de homeostazie. Să aflăm despre ce este vorba în paginile următoare!