SUNETUL PE CARE ÎL face cuțitul meu atunci când taie gâtul cuiva se aude mult prea tare în liniștea nopții. Prind cadavrul înainte să cadă la pământ și îl așez ușor pe jos. E doar primul din oamenii lui Theris — nu, Vordan, — care vor muri în noaptea asta. Echipajul meu acoperă toate străzile pietruite, omorându-i pe oamenii lui Vordan unul câte unul. Nu-i pot vedea, dar am încredere că fiecare își va îndeplini rolul. Mi-a luat două luni să-l localizez pe lordul pirat și să adun suficiente informații ca să mă pot infiltra în ascunzătoarea lui. Vordan a crezut că poate scăpa de mine ducându-se pe uscat.

Suntem la mare depărtare de cel mai apropiat port și, deși nu-mi pot regenera puterile, am venit pregătită. Spionul meu mi-a dat toate informațiile de care aveam nevoie. Vordan și echipajul lui au tras la Hanul Bătrânul Urs, o clădire cu trei etaje cu un acoperiș turtit și pereți verzi. Intrarea principală este încadrată de o arcadă impresionantă cu o plachetă mare atașată de vârf care înfățișează un urs adormit. Pirații lui Vordan s-au transformat într-o șleahtă de hoți de uscat, care fură și atacă locuitorii de pe Charden, cea mai mare din cele Șaptesprezece Insule. A cumpărat hanul, pe care l-a transformat într-o fortăreață, și plătește salariile angajaților. Se pare că nu-i e frică să se afișeze în văzul lumii. Are aproape o sută de oameni la dispoziția lui, iar oamenii legii nu sunt suficient de numeroși ca să scape de ei. Însă eu nu trebuie să scap de ei. Tot ce trebuie să fac e să intru în han, să ajung la Vordan și să-i iau fragmentul de hartă fără să-i trezesc pe ceilalți. Interogatoriul și inevitabila tortură vor avea loc după ce ne întoarcem pe corabia mea. Mă furișez pe stradă, uitându-mă cu atenție la cartierul construit stângaci din dreapta mea. Orașul doarme la ora asta. Nu am întâlnit țipenie de om, în afară de pirații lui Vordan care stau de pază.