Titlu Dosarul Bucuresti

Autor William Mazz
Categorie Ficțiune
Subcategorie Detective

william-mazz-dosarul-bucuresti-pdf

Acest roman este o lucrare de ficțiune. Deși se referă la câteva dintre evenimentele care au avut loc în timpul Revoluției Române din 1989, nu pretinde a fi un studiu istoric. Am încercat să fiu cât mai exact cu privire la evenimentele pe care le descriu, chiar dacă mi-am permis unele libertăți în scopul obținerii unui efect dramatic și să răspund la câteva dintre întrebările nesoluționate care încă persistă. Ficțiunea îi permite romancierului să treacă dincolo de adevărul observat, în căutarea unui adevăr mai înalt, care se poate, în cele din urmă, dovedi a fi precis sau nu, dar care consolidează structura romanului. În absența consemnării factuale a istoriei, autorul este liber să viseze. Romancierul este totodată liber să-și creeze propriul adevăr în opera sa de ficțiune, chiar dacă acesta intră în conflict cu realitatea. John le Carre, celebrul autor britanic de romane de spionaj, care fusese de asemenea agent al serviciilor secrete britanice, a introdus cuvântul „cârtiță” pentru a descrie un agent sub acoperire, adânc infiltrat, deși termenul nu era folosit de agențiile de spionaj occidentale. De atunci, a devenit omniprezent în limbajul spionilor. Tot el este cel care folosește denumirea de „Control” pentru a se referi la șeful „Circului”, serviciul britanic de informații externe, MI6. Ambii termeni sunt ficționali. În romanele și filmele cu James Bond, șeful MI6 este numit „M.” În adevăratul MI6, șeful este întotdeauna desemnat prin „C”. Există numeroase aspecte ale Revoluției Române care rămân obscure până astăzi. În lumea mea ficțională, am încercat să abordez unele dintre aceste întrebări importante, bazându-mă în întregime pe informațiile publice și pe logică. Pentru mine, se leagă. Pentru alții, poate că nu. Dar să nu ne concentrăm exclusiv asupra evenimentelor revoluției. Acestea servesc conturării fundalului pentru alte teme asupra cărora romanul încearcă să arunce lumină: întrebarea dacă ar trebui sau nu să părăsim țara în care ne-am născut, dificultățile întâmpinate ca imigrant într-o nouă societate, sentimentul de provizorat care rezultă din asta și limba melodioasă, amintirile din copilărie și dragostea lăsată în urmă, care îi susțin și bântuie totodată pe toți cei care aleg exilul.