Prin această apariţie, li se oferă un document unic şi îndelung aşteptat tuturor cititorilor care-l iubesc pe acela care, prin personalitatea şi opera lui, a marcat profund epoca noastră, fiind, alături de S. Freud şi de A. Adler, unul dintre cei „trei mari“ ai psihologiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influenţat numai anumite şcoli psihologice, ci impresionează şi astăzi un cerc tot mai larg de oameni, care găsesc în ideile lui confirmări, sprijin, precum şi calea spre descoperirea conştientă a sinelui. În vasta lui operă, Jung a ştiut să creeze o imagine a omului în plenitudinea sa de fiinţă culturală – o imagine depăşind domeniul strict al psihiatriei şi intrând în cel al antropologiei culturale. Originalul Jung ne oferă nişte memorii la fel de originale, care nu se aseamănă ca stil cu nici o altă carte de amintiri. Specificitatea lor provine mai ales din faptul că puţinele evenimente exterioare din carte nu sunt evocate şi nu capătă pentru Jung o semnificaţie decât raportate la evenimentul interior într-adevăr major al vieţii lui – întâlnirea conştientului cu inconştientul. „Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului“, mărturiseşte Jung în deschiderea „Prologului“, pentru ca puţin mai jos să spună: „În faţa evenimentelor interioare, celelalte amintiri pălesc – călătoriile, oamenii şi lucrurile înconjurătoare. […] Amintirea faptelor exterioare ale vieţii mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a dispărut. Însă întîlnirile cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconştientul, mi s-au întipărit în memorie şi nu mai pot fi şterse. Acolo a fost întotdeauna abundenţă, a fost întotdeauna bogăţie, şi orice altceva a trecut pe un plan secundar.“ Dar în realizarea acestui caracter cu totul aparte al „autobiografiei“ şi-a lăsat cu siguranţă amprenta şi personalitatea Anielei Jaffé, care, lucrând la sfârşitul anilor ’30 la Zürich ca secretară şi simţindu-se prea împovărată de suferinţe fizice şi psihice, s-a adresat unui psiholog pentru analiză; în cele din urmă, i s-a acordat o şedinţă cu însuşi Jung, iar de aici a pornit o colaborare ce avea să dureze tot restul zilelor maestrului, culminând cu ultimii lui patru ani, când, angajându-l în conversaţii intense despre propria viaţă (mai ales lăuntrică), i-a stenografiat replicile, pentru ca mai târziu să le prelucreze şi să le editeze. „Aniela Jaffé a fost unică în blândeţea şi amabilitatea ei, în spiritualitatea ei receptivă, în talentul ei de a mânui condeiul şi în loialitatea faţă de omul a cărui psihologie a însemnat atât de mult pentru ea. Păstrându-şi cele mai bune calităţi din trecutul ei de muncă grea de secretariat – simţul organizării şi ochiul ager pentru ceea ce este esenţial –, a progresat, devenind o analistă bine-cunoscută şi foarte apreciată şi o autoare în adevăratul sens al cuvântului“, se scrie în necrologul apărut în gazeta londoneză The Independent, la 5 noiembrie 1991. Ce introducere în lumea spirituală a unui cercetător poate fi mai bună decât relatarea trăirilor subiective care se află în spatele gândurilor, ideilor şi cunoaşterii lui? Dar, astfel, cartea devine o invitaţie pentru fiecare să ţină cont de propriul inconştient şi de resursele lui. Ea este şi o salvare sau o posibilitate de salvare; cei care au de suferit de pe urma relaţiei dialectice cu inconştientul lor vor găsi cu siguranţă, graţie mărturiei lui Jung, o reconfortare în elanul şi cutezanţa primului om care a plonjat în profunzimile lumii interioare atât de neliniştitoare, dar şi de bogate şi care a căutat şi a întâlnit inconştientul în toată amploarea sa (mai întâi cu Freud, apoi singur). Ce a însemnat pentru el această descoperire dramatică ne-o revelează Amintirile – o mărturie inedită de luciditate, de sinceritate, de curaj. Ele sunt deopotrivă un document uman, medical, psihologic, cultural, istoric – indispensabil celor care doresc să-l înţeleagă pe acest psiholog fin, psihiatru pasionat, gânditor complex şi scriitor prolific.