Dacă ar fi să rezum la un cuvânt romanul Corinei Ozon aș spune că întregul construct narativ din pagini stă sub semnul firescului. E mult hedonism în romanul ei și un ludic care repune pe tapet o temă ce se pare că nu cade în desuetudine din zona literarului – dorința oamenilor de a fi liberi și fericiți dincolo de principiile etice și de provocările timpului. Avem în față un scris ca o țesătură, în care se leagă cu ochiuri fine din ce în ce mai strâns și în toate direcțiile povestea altor personaje, iar rezultatul e o compoziție extrem de clar articulată, fără noduri, fără ratări. Personajele sunt construite cu răbdare – fie că ele se numesc Iasmina, Francine, Tim, Paco, Dinu, Rosana sau Alida – sunt mobile, ele evoluează pe parcursul anilor și primul lucru care te atrage este naturalețea cu care se mișcă. În momentul în care simt tandrețea, ele renunță fără regrete la celelalte angajamente, chiar dacă și acestea, la rândul lor, au fost construite prin suferință și idealuri comune. Dezideratul tuturor ține de ideea că iubirea nu trebuie nici testată, nici forțată, ea nu are nevoie de lupte sau de probe, ci, dimpotrivă, ea trebuie doar primită și împărtășită într-un registru al naturalului. Tot în acest spațiu al afectivului este de menționat lejeritatea cu care personajele cu legături oficializate se raportează la iubirile trecute, pe care le percep ca pe un far călăuzitor în viață.

Citind cartea Corinei Ozon, nu poți să nu iei în calcul și afirmația pe care scriitoarea a făcut-o în cadrul unui interviu: „Dacă relația maritală ar fi vie și provocatoare, nu ar mai exista adultere“. Există niște constante în construcția romanului – anumite identități între personaje care sunt generatoare ale alegerilor și priorităților acestora. Personajele par a fi oarecum dezrădăcinate (ele pendulează între spații geografice) și asta se pare că le unește – deși fiecare are o istorie și un parcurs propriu, fie că este vorba despre fuga din țară, părinți de origini diferite, drame personale care le-au marcat viața sau neîmpliniri care le aduc în fața unor alegeri sfâșietoare O posibilă cheie de lectură se învârte în jurul citatului lansat de unul dintre personaje „Tot ceea ce-ți dorești se află de partea cealaltă a furtunii“ – un liant între trecut și prezent, între pictura înfățișându-i pe Dinu și pe Rosana (ascunsă în spatele unui tablou reprezentând o furtună) și viața furtunoasă a Iasminei, personajul narator. „Cel care te va lua de mână pe timp de furtună va rămâne alături de tine.“