Miezul noptii intr-un cimitir cufundat in ceata. Probabil ca nu exista pe pamint loc mai intunecos decit acesta, i§i spuse Annie Petrie. Scuturata de un fior i§i strinse mai bine mantia la git. In viata ei nu mai fusese a§a de inspaimintata, insa zvonurile cu privire la barbatul pe care urma sa-l intilneasca erau foarte precise. II puteai intilni numai la ora §i in locul ales de el, altfel nu aparea. Se gindise §i se razgindise de o mie de ori daca sa vina sau nu aici, in noaptea asta. Nervii nu o mai tineau, iar dimineata cind se sculase, gasise un bilet pe noptiera. Apucase bucatica de hirtie cu degete tremuratoare, ingrozita la gindul ca omul intrase in locuinta ei in timpul noptii. Reu§ise sa treaca cumva de u?ile ei zavorite §i de obloanele de la ferestre. Se simtea de parea ar fi fost vizitata de o stafie. Nu auzise absolut nimic, nici macar un sunet care sa tradeze prezenta intrusului.

SPRE SFÂRŞITUL DOMNIEI REGINEI VICTORIA…

Miezul nopţii într-un cimitir cufundat în ceaţă. Probabil că nu există pe pământ loc mai întunecos decât acesta, îşi spuse Annie Petrie. Scuturată de un fior îşi strânse mai bine mantia la gât. În viaţa ei nu mai fusese aşa de înspăimântată, însă zvonurile cu privire la bărbatul pe care urma să-l întâlnească erau foarte precise. Îl puteai întâlni numai la ora şi în locul ales de el, altfel nu apărea. Se gândise şi se răzgândise de o mie de ori dacă să vină sau nu aici, în noaptea asta. Nervii nu o mai ţineau, iar dimineaţa când se sculase, găsise un bilet pe noptieră. Apucase bucăţica de hârtie cu degete tremurătoare, îngrozită la gândul că omul intrase în locuinţa ei în timpul nopţii. Reuşise să treacă cumva de uşile ei zăvorite şi de obloanele de la ferestre. Se simţea de parcă ar fi fost vizitată de o stafie. Nu auzise absolut nimic, nici măcar un sunet care să trădeze prezenţa intrusului. În cele din urmă, când se liniştise suficient pentru a putea citi scurtul mesaj, descoperise că acesta nu era altceva decât o listă de instrucţiuni. În cele din urmă, ştiind că nu va avea linişte până nu va găsi un răspuns, se conformă conştiincioasă fiecărui punct de pe listă. În instrucţiuni i se cerea să micşoreze lumina felinarului când va trece de poarta cimitirului. Acum felinarul nu mai arunca decât o strălucire palidă, care se reflecta straniu în ceaţă.

Formele întunecoase ale pietrelor, criptelor şi monumentelor se conturau vag în ceaţa deasă. Făcu un efort de voinţă pentru a nu se opri. Dacă ajunsese până aici, n-o să renunţe chiar acum, îşi spuse ea. Măcar atâta putea şi ea să facă pentru sărmana Nellie. — Bună seara, doamnă Petrie. Vocea, la fel de sumbră şi ameninţătoare ca cimitirul, venea dinspre uşa celui mai apropiat cavou. Încremeni prea înspăimântată ca să ţipe şi, cu atât mai puţin, să o ia la fugă. Este fără îndoială o voce de gentleman, îşi spuse ea, conştientă că acest lucru o nelinişteşte şi mai mult. Reuşi să se întoarcă încet şi încercă să-l distingă în întuneric pe cel care vorbise. Dar lumina slabă a felinarului nu reuşea să străpungă întunericul în care era cufundată uşa cavoului. — Am respectat tot ce era pe listă, spuse ea, conştientă de faptul că vocea îi tremura şi nu reuşea să şi-o controleze. — Excelent. V-ar surprinde să aflaţi că sunt unii oameni care îşi dau întâlnire cu mine, dar nu vin? — Nu, domnule, nu m-aş mira câtuşi de puţin. Spre surprinderea ei, constată că mai avea ceva stăpânire de sine. Nu mulţi oameni ar fi încântaţi să se întâlnească cu o persoană cu reputaţia dumneavoastră la ora aceasta şi întrun asemenea loc.