Omenirea cunoaşte astăzi o perioadă dintre cele mai primejdioase din istoria ei. În unele privinţe, ceea ce se întâmplă este fără precedent; însă, în alte privinţe, lucrurile decurg în dreaptă linie din conflictele anterioare ce au opus Occidentul adversarilor săi. Cartea de faţă se ocupă tocmai de aceste înfruntări din trecutul îndepărtat şi apropiat. Nu voi zăbovi îndelung asupra reacţiilor provocate, la toate latitudinile, de expansiunea colonială europeană, şi care au fost nenumărate. Subiectul meu va fi mult mai restrâns, căci se va limita la ţările care, în cursul ultimelor două secole, au încercat să repună decisiv în cauză supremaţia globală a Occidentului. Prenumăr doar trei: Japonia imperială, Rusia sovietică, apoi China. Înainte de a le evoca itinerariile atât de aparte şi fără a voi să anticipez rezultatul conflictelor actuale, o chestiune se impune: oare într-adevăr asistăm astăzi la declinul Occidentului? 

Evident, întrebarea nu este nouă, ea revine în mod recurent încă de la Primul Război mondial, cel mai adesea, de altfel, sub pana europenilor înşişi, ceea ce nu are nimic surprinzător, de vreme ce puterile de pe vechiul continent au cunoscut efectiv o „declasare" faţă de rangul pe care-l deţineau în lume pe timpul marilor imperii coloniale. Cu toate astea, o bună parte din preponderenţa lor pierdută a fost „recuperată" de către cealaltă putere occidentală care sunt Statele Unite ale Americii. Marea naţiune de peste Atlantic a urcat pe locul întâi cu mai bine de o sută de ani în urmă; ea şi-a atribuit misiunea de a le bloca drumul tuturor duşmanilor taberei sale; iar la ora la care scriu aceste rânduri, îşi păstrează întâietatea - prin puterea militară, prin capacităţile-i ştiinţifice şi industriale, ca şi prin influenţa sa politică, culturală şi mediatică în ansamblul planetei. Să fie oare ea astăzi pe punctul de a cădea, la rându-i, de pe piedestalul său? Să fim noi oare pe cale de a asista la declasarea întregului Occident şi la emergenţa altor civilizaţii, a altor puteri dominante? Acestor întrebări, ce vor reveni cu siguranţă să ne bântuie congenerii de-a lungul secolului nostru, eu le voi da, cât mă priveşte, un răspuns nuanţat: da, declinul este real şi ia uneori înfăţişarea unui veritabil faliment politic şi moral; dar toţi cei care combat Occidentul şi-i contestă supremaţia, din motive bune ori proaste, cunosc un faliment şi mai grav decât al său. Convingerea mea în materie este că nici occidentalii, nici numeroşii lor adversari nu sunt astăzi capabili să scoată omenirea din labirintul prin care s-a încurcat