Cartea aceasta s-a născut în urma unei inițiative prie - tenești. Gabriel Liiceanu a citit câteva texte apărute, în ultimii ani, în Dilema (veche) și în Adevărul și a ajuns la concluzia că, puse laolaltă, ar putea constitui un mic com - pendiu de înțelepciune cotidiană. Mi s-a părut, totuși, prezumțios să asum, fie și într-o variantă minoră, postura înțeleptului. Mă cunosc prea bine ca să asum o asemenea postură. Admit însă că există o legătură – nu neapărat pro - gramată – între textele adunate în acest volum: sunt încer - cări de a ieși din vârtejul „actualității“, sau de a lua temele „actuale“ drept punct de plecare către orizonturi aflate din - colo de tranzitoriu și conjunctural. E vorba, în fond, de câteva gânduri rapide asupra unor subiecte esențiale, la care, în „clipa cea repede“ a vieții zilnice, nu mai apucăm să reflec tăm. Nu expuneri sistematice și pretențioase, ci pro - vocări de moment, sugestii de parcurs. Veacul nu ne mai lasă răgazuri nici să citim tratate, nici să le scriem. Dar nota fulgurantă, reflexia frugală, schița de demaraj sunt încă posibile și utile. Cel puțin așa sper.