În urmă cu ceva mai mult de un deceniu, mulţi istorici din lumea academică îi bănuiau pe cei care cercetau istoria sexualităţii că îşi manifestă impulsurile voyeuriste. Netulburată, o tânără generaţie de oameni de ştiinţă a pornit să investigheze măsura în care dorinţele şi fantasmele, precum şi etichete ca „heteros�xual" sau „homosexual" sunt construite social şi cultural. 1n 1990, apariţia revistei Journal of the History of Sexuality a dovedit că se născuse o nouă sub-disciplină. Studiul de faţă schiţează ceea ce au determinat până acum cercetătorii ca fiind principalele puncte de reper în istoria sexualităţii occidentale din secolul douăzeci. Sunt deosebit de încântat că prima traducere a cărţii mele apare în România. Nici o ţară din Europa nu ar putea să cunoască mai bine căile în care statul a încercat să controleze atât mintea, cât şi corpul cetăţenilor săi. În cursul secolului douăzeci, România a trecut printr-o serie de revoluţii demografice. Ca în tot estul Europei, egalitatea dintre sexe a fost reformată. Au fost asigurate educaţia sexuală şi examenele premaritale. Lumea occidentală urma să descopere şi partea întunecată a acestui tablou, unde regimul Ceauşescu căuta să controleze cele mai intime aspecte ale vieţii cetăţenilor săi şi să le transforme relaţiile sexuale încât să slujească scopurilor demografice ale statului. Birocraţii pro-natalişti le obligau pe femei să-şi joace rolul „tradiţional" în familii alcătuite pe structuri patriarhale. Guvernul îi penaliza pe cei fără copii. Adoptarea în 2 octombrie 1966 a unei legi draconice anti-avort şi, prin aceasta, persecutarea medicilor şi a pacientelor a fost exemplul cel mai infam de asemenea tentative de a supraveghea reproducerea umană. Rezultatele au fost dezastruoase - avorturi ilegale având drept urmare o creştere…..