Acest mic volum îşi are ongmea într-o prelegere pe care am publicat-o sub titlul La Stmcture de 17nconscienl în Archives de Psrcbologie în decembrie 1916 (voi. XVI, pag.152). Acesta a mai fo�c publicat cu titlul: 111e Concept of the Unconscious în ale mele Collected Papers on Analytical Psycholog/. Amintesc acest lucru pentm a declara astfel că scrierea de faţă nu constituie o apariţie izolată, ci expresia unui efo11 de decenii ce urmăreşte surprinderea şi prezentarea - cel puţin în liniile sale generale - a caractemlui pa11icular şi a derulării specifice a acestei „drame interieur", a procesului de cransformare a psihicului inconştient. Această idee a autonomiei inconştientului, care deosebeşte p1incipial concepţia mea de cea a lui FRWD, s-a născut încă în anul 1902, pe când srudiam evoluţia psihică a unui tânăr pacient somnambul·�. În cadrul unei prelegeri ţinute la Zi.irich - Der Inbaf 1 der Psycbose' - m-am apropiat de această idee dintr-o altă perspectivă. În 1912 am prezentat câteva etape esenţiale ale procesului cu ajutornl unui caz pa11icular, arătând în acelaşi timp paralelele istorice şi etnice ale acestui fenomen psihic universal'. 

În eseul amintit mai sus, La S!ructure de IJ11conscien1, am încercat pentm prima oară să ofer o sinteză a procesului. A fost o simplă tentativă de a cărei insuficienţă eram cât se poate de convins. Dificultatea materialului era însă atât rezultat mulţumitor, căci răspunsul la problema centrală a naturii şi esenţei procesului inconştient se lasă încă aşteptat. Nu am îndrăznit să iau asupra mea această sarcină deosebit de dificilă fără a acumula în prealabil o cât mai vastă experienţă. Îl rog, de aceea, pe cititorul acestei cărţi să o considere - dacă o va citi - drept o încercare serioasă a autorului de a conceptualiza un domeniu experimental nou şi încă neexplorat. Nu este vorba despre un sistem ideatic elaborat, ci despre formularea structurilor unor evenimente psihice ce nu au făcut încă niciodată obiectul unei abordări ştiinţifice. Deoarece sufletul este un dat iraţional şi nu poate fi identificat cu o raţiune mai mult sau mai puţin divină, nu trebuie să ne mire faprul că întâlnim de-a lungul experienţei psihologice o serie de procese şi trăiri ce nu corespund aşteptărilor noastre raţionale şi sunt prin unnare respinse de către conştiinţa noastră a cărei atitudine este una raţionalistă. O astfel de atitudine este fireşte inadecvată ohservaţiei psihologice, căci este în mare măsură neştiinţifică. Nu putem să manipulăm natura atunci când dorim să o unnărim acţionând liber