ERAM AGĂŢATĂ DE BRAŢUL unuia dintre cei mai frumoşi bărbaţi pe care-i văzusem vreodată, iar el mă privea în ochi.

— Gândeşte-te la... Brad Pitt, am şoptit. Ochii căprui, întunecaţi, mă priveau fără vreo urmă de interes. Bine, pornisem în direcţia greşită. Mi l-am imaginat pe ultimul iubit al lui Claude, paznic la un club de striptease.

— Gândeşte-te la Charles Bronson, am sugerat. Sau... hm... la Edward James Olmos. Am fost recompensată cu un început de sclipire în ochii aceia cu gene prelungi. Într-o clipită, ai fi zis că minunatul Claude avea să-mi ridice fusta lungă şi foşnitoare, să-mi tragă în jos corsetul decoltat, cu efect de push-up, ca să mă siluiască până ce aveam să implor îndurare. Din nefericire pentru mine – şi pentru toate celelalte femei din Louisiana –, Claude juca în echipa adversă. Cu sânii mari şi blondă, nu reprezentam idealul lui Claude; dur, aspru şi melancolic, poate cu o mică mustaţă ţepoasă, asta îl aţâţa pe el.

— Maria-Star, treci încoace şi dă-i pe spate şuviţa aia, ceru Alfred Cumberland din spatele aparatului de fotografiat. Fotograful era un bărbat negru greoi, cu părul şi mustaţa încărunţite. Maria-Star Cooper făcu un pas în faţa aparatului ca să aranjeze o şuviţă din pletele mele blonde. Eram lăsată spre spate, peste braţul drept al lui Claude, cu mâna stângă – care nu se vedea (ce puţin în aparat) – agăţându-mă cu disperare de jiletca sa neagră, cu mâna dreaptă aşezată cu delicateţe pe umărul lui stâng. Mâna sa stângă era pe talia mea. Cred că postura trebuia să sugereze că voia să mă pună jos să-şi facă de cap cu mine. Claude purta o jiletcă neagră, cu pantaloni până la genunchi, negri, ciorapi albi şi o cămaşă albă, vaporoasă. Eu purtam o rochie lungă, albastră, cu o fustă cu crinolină şi o serie de jupe. Aşa cum am mai spus, rochia avea corsajul decoltat, cu mânecile coborâte pe umeri. Eram bucuroasă că în studio era potrivit de cald. Lampa cea mare (care pentru mine semăna cu o antenă de satelit) nu era atât de fierbinte pe cât mă aşteptasem.