Stau de 45 de minute pe budã, cu laptopul în braþe ºi nu ºtiu cum sã încep. Nu þi-am scris de o veºnicie. Tu mi-ai fi rãspuns: „Când iubeºti… ce este o veºnicie?“. M-am întors, Zmeu Albastru. Ce aº avea nou sã îþi povestesc despre Iad? În loc de nas, mi-am pus o ureche ºi în loc de ureche mi-am pus un nas. Altã perspectivã dupã ce te sãruþi cu moartea. Sugestia prietenului meu Salvador. M-am întors, dar Cerul nu mai e la locul lui. Opþiunea? Iertarea. Iubirea. Când are prea multã libertate, omul, în loc sã zboare, îºi leagã aripile, iar când nu are libertate, zboarã în cercul lui limitat închipuindu-ºi cã atinge infinitul. Sã mai crezi în moºul cu barbã sau în cliºeul timid de pe icoanele pe sticlã, contraofertã la focul de neînchipuit al gheenei, este ca ºi când ºtii cã cineva îºi bate joc de tine, dar accepþi statutul de cârpã, neavând altã soluþie.