Începea să-i placă: straniul, delirantul sentiment că nu se întâmpla
nimic rău.
În ultima zi, Elise vârî cheia în gâtlejul motocicletei, își prinse cureaua
căștii sub bărbie și acceleră în direcția orașului-port Skala ca un glonț
scăpat din țeavă. În ultimele zece zile învățase să se încline în curbele
șoselei cu o ușoară mișcare din șolduri. Când motocicleta intra în viteză,
ea își încleșta dinții de parcă ar fi ținut un cuțit între ei. Momente de
leneveală fără margini. Zile frumoase, tihnite, leneșe. Nu voia să se

gândească la sfârșit. Se trezise de la șase să privească soarele înălțându-
se din Marea Egee.

Insula grecească Patmos era un șuier de culoare: țărâna de un blond
spălăcit, tufărișul verde, sârmos, strălucirea umedă, metalică a apei și
pereții stâncoși pe care se unduiau nuanțe florale de roz. În timp ce urca
un deal, Elise vedea mănăstirea înălțându-se dintre faleze ca o navă
ancorată pe un vârf de munte. Trupuri omenești erau răspândite de-a
lungul plajelor, argintii și fără vlagă în căldura năclăioasă. Voia să fie și ea
ca ei, încă o săptămână sau poate pentru totdeauna, să lâncezească între
stări de mahmureală și foame. Plajele de aici erau perfecte și marea, ca
sticla. Noaptea, pe insulă, luminile roșii se târau pe apă când îngrijitorii se
întorceau la bărcile lor. Elise urmărise luminile acelea, beată, neiubită,
ronțăindu-și vârfurile înspicate ale părului, cu picioarele trecute peste
marginea balconului de la hotel.
Acum motorul era imnul ei și vântul îi șuiera pe contururile umerilor.
Treceau pe lângă ea alți motocicliști, italieni tineri cu bustul gol, cu pielea
de culoarea mierii întărite – italienii i se păreau întotdeauna de
nouăsprezece ani, până când arătau de patruzeci. Aveau în jurul gâtului
prosopul de plajă, în talie erau încinși cu brațele iubitelor care stăteau cu
amândouă picioarele pe aceeași parte în spatele lor, iar părul negru le
șiroia în peisajul albastru. Poate că în această ultimă călătorie n-ar fi
trebuit să-și pună casca, acea măsură de prevedere roșie, în forma lunii,
care părea să anunțe: „Consider viteza un pericol, risc un traumatism
cranian, sunt o americancă în vacanță”.
Vacanța ei era pe sfârșite. Feribotul care urma s-o ducă la Atena
traversa deja marea. Cursa nocturnă care avea s-o repeadă la New York
probabil că acum făcea plinul în Abu Dhabi sau Topeka.