Binele și răul au existat întotdeauna. O să existe întotdeauna. Singurele lucruri care se schimbă sunt poveștile noastre despre ele. În secolul al VI-lea î.e.n., legiuitorul grec Solon2 a călătorit în orașul egiptean Saïs3 și s-a întors cu următoarea legendă despre sfârșitul lumii. După spusele preoţilor de la templul lui Neith4 un cataclism va împresura Pământul cu flăcări și fum otrăvitor. Într-o singură zi și o singură noapte, un întreg continent se va face ţăndări și se va scufunda în mare, iar un fals mesia va conduce omenirea către sfârșit. Profeţii egipteni au prezis că Apocalipsa va începe într-o noapte liniștită, pe un deal semeţ ce tronează deasupra regatului Los Angeles. Acolo, așa cum au cântat vechii proroci, va fi deschis un lacăt. Între casele cu garduri înalte din Beverly Crest 5 , un zăvor solid va fi tras. După însemnările lui Solon, balamalele unor porţi imense vor scârţâi, iar porţile se vor deschide larg. Dedesubt, în depărtare, împărăţia Westwood, împărăţia Brentwood și împărăţia Santa Monica așteaptă, dormind, acoperite de o pânză de felinare stradale. 

Şi, după ce ultima bătaie a orologiului de la miezul nopţii se va stinge, prin porţile acelea nu va trece nimic în afara liniștii și întunericului până când un motor va prinde viaţă huruind și două faruri vor călăuzi acel zgomot. Iar pe porţile acelea va ieși un Lincoln Town Car, ce se va înclina în faţă și își va începe coborârea domoală prin curbele în ac de păr ale părţii de sus din Hollywood Boulevard. Noaptea aceea, așa cum apare în profeţiile de demult, e liniștită, fără nici o adiere de vânt; totuși, odată cu apropierea lentă a Lincolnului, se ivește o furtună. Pe când coboară de pe Beverly Crest spre Hollywood Hills, Lincolnul e la fel de lung și negru ca limba unui spânzurat. 

Cu caroseria neagră, strălucitoare, brăzdată de fasciculele roz ale felinarelor stradale, Town Car-ul strălucește ca un scarabeu evadat dintr-un mormânt. În dreptul lui North Kings Road, luminile din Beverly Hills și Hancock Park pâlpâie și se sting, nu casă cu casă, străzi întregi sunt înghiţite cu totul de întuneric. În dreptul lui North Crescent Heights Boulevard, cartierul Laurel Canyon e în beznă; nu se sting doar luminile, ci și zgomotul și muzica nopţii târzii. Orice urmă de viaţă a orașului dispare în timp ce mașina coboară dealul, din North Fairfax în Ogden Drive și apoi în North Gardner Street. Așa împresoară întunericul orașul, urmărind umbra unei mașini strălucitoare. Şi tot așa începe un vânt năucitor. După cum au prezis profeţii vremurilor de demult, această furtună preschimbă palmierii de pe Hollywood Boulevard în niște mopuri care spală cerul. Frunzele lor rupte sunt aruncate spre pământ – corpuri ușoare ce lovesc scrâșnind pavajul. Cu ochi mărgelaţi de caviar și cozi solzoase de șarpe, aceste corpuri ușoare, feroce, lovesc Town Car-ul în mișcare. Se prăbușesc ţipând. Ghearele lor frenetice zgârie aerul. Aterizările lor bruște nu sparg parbrizul, pentru că sticla e antiglonţ. Roţile scrâșnite ale Lincolnului trec peste ele, strivindu-le carnea căzută. Iar corpurile care cad, ţipă, se agaţă sunt șobolani. Osândite la moarte sunt corpurile oposumilor care zboară în toate părţile. Roţile Lincolnului aruncă în cele patru zări rămășiţele acestui covor roșu de blană strivită. Ştergătoarele curăţă parbrizul de sânge cald, iar oasele sfărâmate nu găuresc roţile, pentru că și cauciucurile sunt antiglonţ.