Această carte susţine realismuL modal, teza cu privire la faptul că Lumea căreia îi aparţinem nu este decât una dintre lumile posibile, iar noi, cei care populăm această lume, 1111 suntem decât o parte dintre locuitorii tuturor lumilor posibile. Încep primul capitol trecând în revistă numeroasele modalităţi în care filosofia sistematică are de câştigat dacă se acceptă ca premisă realismul modal. Văd în aceasta un motiv întemeiat pentru a crede în adevărul realismului modal, În acelaşi fel 111 care cred că utilitatea teoriei mulţimilor în matematică constituie un motiv întemeiat pentm a accepta existenţa mulţimilor. În final, expun câteva aspecte esenţiale ale realismului modal pe care îl sustin. , În capitolul al doilea răspund numeroaselor obiecţii aduse teoriei mele. În primul rând, îmi îndrept atenţia asupra raţionamentelor care susţin că realismul modal duce la contradicţii şi răspund prin respingerea anumitor premise necesare producerii lor. Apoi, îmi îndrept atenţia spre argumentele potrivit cărora realismul modal duce la perspective consistente, însă nedorite, cum ar fi scepticismuL inductivist, respingerea grijii faţă de celălalt şi a moralităţii, sau destituirea arbitrarităţii bmte a Lumii noastre. Din nou, răspund prin identificarea de premise cu care nu sunt de acord. În final, iau în discuţie teza implauzabilităţii absolute a unei teorii care se află în frapantă contradicţie cu ceea ce bunul simţ ne propune ca existent. Consider că aceasta este o obiecţie corectii şi serioasă care, Însă, poate fi depăşită dacă se acordă atenţia Cllvenită avantajelor sistematice pe care le aduce acceptarea realismului modal. În capitolul al treilea, iau Î/l discuţie teza potrivit căreia o on tologie mai credibilă poate atrage după sine aceleaşi avantaje, cum ar fi de exemplu, programul realist modal Ersatz, potrivit căruia lumile alternative se înlocuiesc cu reprezentări abstracte ale acestora. Avansez obiecţii mai multor versiuni ale acestui program. Cred că trebuie făcută o distincţie clară Între diferitele versillni, deoarece acestora li se pot aduce obiecţii diferite. Nu se pot elimina Ileajunsurile prin susţinerea abstractă a lumilor ersatz abstracte, fără a identifica aceste lumi Într-un mod precis. În capitolul al patrulea, şi cel din urmă, iau În disclIţie aşa-numita "problemă a identităţii transmlll1dane". Abordez această problemă din perspectiva mai multor Îlltrebări, unele dintre ele bune, iar altele mai degrabă confuze. În cele din lIrmă, compar versiunea mea teoretică a contrapărţilor cu alte alternative teoretice.