Hipocrate, părintele slăvit al medicinei, cunoştea valoarea terapeutică a multor moduri naturale de vindecare folosite în Grecia antică, printre care şi aromaterapia. Pare paradoxal că, până recent, înainte de a practica medicina în tradiţia occidentală, condiţia obligatorie în întreaga lume era să depui „Jurământul lui Hipocrate". Totuşi, rolul terapeutic al aromaterapiei, lăudată de Hipocrate pentru beneficiile ei tămăduitoare, a fost privit cu scepticism de către organizaţiile medicale. A fost considerată doar o terapie plăcută, alternativă, eficientă pentru relaxarea nervilor. Nu există nicio îndoială că relaxarea minţii şi eliberarea de stres sunt de o importanţă extremă în orice proces de vindecare. Aromaterapia oferă însă mult mai mult. Peste trei sute de uleiuri parfumate sunt folosite de aromaterapeuţii profesionişti, deşi doar zece vin în întâmpinarea nevoilor de zi cu zi ale unei familii obişnuite. Fiecare ulei are propria categorie de proprietăţi terapeutice, în funcţie de proporţiile şi combinaţiile de preparate chimice care există în mod natural în acesta. Chimiştii au izolat ingredientele „active" în cazul unor uleiuri care, prin utilizarea lor practică, au dovedit că au efecte curative. Medicamentele s-au dezvoltat prin concentrarea acestor substanţe active. Fiecare ulei poate conţine însă până la două sute de compuşi chimici diferiţi. Interacţiunea acestora îi conferă uleiuIui „putere" şi îi reduce din posibilele efecte adverse, care însoţesc medicaţia sintetică. Acestea fiind spuse, uleiurile folosite în aromaterapie trebuie utilizate în mod adecvat, pentru a asigura beneficii optime şi reacţii adverse minime. Ca mulţi alţi medici, am ales această carieră pentru că am vrut „să fac oamenii bine". Deşi am învăţat şi am practicat „ştiinţa" medicinei alopate după modelul tradiţional occidental, m-am informat asupra oricărei modalităţi de vindecare ce i-ar putea ajuta pe pacienţii mei. In anii '90, am devenit interesată de beneficiile vindecării prin aromaterapie, aflând de existenţa unor experienţe pozitive cu pacienţi ce sufereau de o varietate de boli. Intre anii 1992-1993, am studiat aromaterapia sub îndrumarea profesionistă a autoarei acestei lucrări. De-a lungul ultimului deceniu, interesul pentru aromaterapie, atât din partea publicului, cât şi din partea categoriei medicilor, a avut ca rezultat o supraabundenţă de cărţi cu acest subiect. Totuşi, nu toţi cei interesaţi de această metodă sunt capabili să studieze subiectul în profunzime. Ceea ce se cerea era o carte uşor de citit, care să furnizeze informaţii generale, incluzând date despre originea terapiei şi a procesului de extracţie a uleiurilor, proprietăţi terapeutice şi detalii asupra utilizării unor uleiuri - cu precauţii acolo unde este necesar -, precum şi referinţe asupra unor terapii secundare interesante care, de asemenea, pot stimula apetitul celor interesaţi să citească mai departe. Cartea nu furnizează numai informaţii despre varietatea de afecţiuni ce pot fi remediate pe cale aromaterapeutică, dar susţine beneficiile medicinei alopate acolo unde este posibil, promovând aromaterapia ca modalitate terapeutică mai degrabă „complementară" decât „alternativă". Această ultimă ediţie face cunoscută o gamă extinsă de uleiuri şi constituie o sursă valoroasă de informaţii pentru toţi cei interesaţi de aromaterapie.