Nu era un loc tocmai potrivit pentru o dispariție, cel puțin nu la prima vedere. Pensiunea doamnei Baird era aidoma celorlalte o mie de pensiuni din Highland în 1945; tăcută și curată, cu un tapet înflorat decolorat, podele strălucind și un aparat pentru încălzit apa cu fisă în camera de baie. Doamna Baird, o femeie durdulie și veselă, nu a avut nimic de obiectat când Frank i-a împânzit salonul micuț și tapetat cu trandafiri cu numeroasele cărți și ziare care îl însoțeau pretutindeni în călătorii. Am dat nas în nas cu doamna Baird în holul de la intrare în timp ce mă pregăteam să ies pe ușă. M-a oprit din drum punându-și mâna mică și grăsulie pe brațul meu și netezindu-mi părul.

— Vai de mine, doamnă Randall, da’ nu puteți ieși afară așa! Stați, să vă mai aranjez nițel părul. Așa! Mai bine. Știți, verișoară-mea îmi tot povestește despre o soluție de încrețit părul pe care a încercat-o, funcționează de minune și face niște bucle de vis; poate ar trebui s-o încercați data viitoare. Nu am avut inima să îi spun că încăpățânarea buclelor mele castanii era vina exclusivă a Mamei Natură și nu o neglijență a producătorilor de soluții de permanent. Propriile ei bucle strâns ondulate nu manifestau o astfel de îndărătnicie.