Toate problemele filozofice care se referă la condiția umană se reduc la trei întrebări: ce suntem, ce ne-a creat şi ce ne dorim, în ultimă instanță, să devenim. Răspunsul foarte important la cea de-a treia întrebare, destinul pe care-l căutăm, necesită răspunsuri precise la primele două. În linii mari, filozofilor le lipsesc răspunsurile verificabile la primele două întrebări, care se referă la trecutul profund preuman şi uman, astfel încât nu sunt în măsură să răspundă la cea de-a treia întrebare, referitoare la viitorul omenirii. Cum mă apropii de finalul unei lungi cariere în care am studiat biologia comportamentului social al animalelor şi al oamenilor, am ajuns să înțeleg mai bine din ce cauză aceste întrebări existențiale sfidează chiar şi introspecția celor mai înțelepți gânditori şi, mai important, de ce au fost atât de uşor subjugate de dogmele religioase şi politice. Principalul motiv este acela că, în timp ce ştiința şi tehnologia care o susține au crescut exponențial, dublându-se la intervale de unul până la câteva decenii, în funcție de disciplina la care ne referim, ele au început numai recent să investigheze semnificația existenței umane într-o manieră obiectivă şi convingătoare. În cea mai mare parte a istoriei, religiile bine constituite şi-au proclamat suveranitatea asupra semnificației existenței umane. Pentru fondatorii şi conducătorii lor, enigma a fost relativ uşor de rezolvat. Zeii ne-au pus pe Pământ şi apoi ne-au spus cum să ne comportăm. Din ce cauză ar continua să creadă oamenii de pe tot Pământul o fantezie după alta, de mai bine de patru mii de ani încoace? Răspunsul este tribalismul şi, aşa după cum voi arăta, tribalismul este una dintre consecințele felului în care a apărut omenirea. Fiecare dintre religiile organizate sau publice, precum şi multele ideologii de tip religios definesc un trib, un grup strâns unit de oameni, care sunt ținuți laolaltă prin câte o poveste specială.