Trăim într-o epocă democratică. De-a lungul ultimului secol, lumea a fost condusă de o tendinţă dominantă: ascensiunea democraţiei. În 1900, nici o ţară din lume nu avea ceea ce numim astăzi democraţie, adică o guvernare realizată în urma unor alegeri în care orice cetăţean adult să poată vota. Astăzi, 119 ţări, reprezentând 62% dintre toate ţările lumii, au democraţie. Ceea ce odată reprezenta o practică aparte în câteva state din zona Atlanticului de Nord a devenit forma standard de guvernământ a umanităţii. Monarhiile sunt vetuste, iar fascismul şi comunismul sunt discreditate în mod făţiş. Nici măcar teocraţia islamică nu are decât câţiva adepţi fanatici. Pentru cea mai mare parte a lumii, democraţia este unica sursă admisă de legitimitate politică. Dictatori cum ar fi Hosni Mubarak din Egipt şi Robert Mugabe din Zimbabwe cheltuiesc mulţi bani şi fac mari eforturi pentru a organiza alegeri naţionale - pe care, desigur, le câştigă detaşat. Dacă până şi duşmanii democraţiei îi împrumută retorica şi îi maimuţăresc ritualurile, e clar că democraţia a câştigat partida. Trăim într-o epocă democratică într-un sens chiar mai larg decât cel obişnuit. La originile sale greceşti, cuvântul democraţie înseamnă „conducerea de către popor': Iar astăzi, peste tot, suntem martorii unei deplasări a puterii către straturile de jos. Numesc acest fenomen „democratizare", chiar dacă el depăşeşte teritoriul politicii, deoarece procesul este unul asemănător: ierarhiile se năruie, sistemele închise se deschid, iar presiunea din partea maselor este motorul primar al schimbării sociale. Dintr-o formă de guvernământ, democraţia a devenit un mod de viaţă. Gândiţi-vă la domeniul economic. Ceea ce este cu adevărat nou şi distinct în capitalismul de astăzi nu este faptul că e global, informaţional sau tehnologic - aceste trăsături au existat şi în epoci istorice mai vechi -, ci faptul că e democratic. În ultima jumătate de secol, creşterea economică a îmbogăţit sute de milioane de oameni din lumea industrială, ceea ce a transformat consumul, economiile şi investiţiile în fenomene de masă. Datorită acestui fapt, structura societăţii a trebuit să se adapteze. Prin urmare, puterea economică, deţinută timp de secole de către grupuri restrânse de oameni de afaceri, bancheri şi birocraţi, s-a deplasat în jos, către bază. Astăzi, cele mai multe companii - şi chiar cele mai multe ţări - nu îi curtează pe cei bogaţi, care sunt puţini, ci pe cei mulţi, cu venituri medii. Şi bine fac, deoarece proprietăţile celui mai exclusivist grup de investiţii par mici pe lângă cele ale unui fond de pensii pentru muncitori.