În sfârşit, mam întors după o absenţă de două săptămâni. Ai noştri se aflau de trei zile la Ruletenburg. Credeam că mă aşteaptă cu sufletul la gură, dar mam înşelat. Generalul avea un aer grozav de degajat, mia vorbit de sus şi ma trimis la sorăsa. Era limpede că au pus mâna, de undeva, pe nişte bani. Mi sa părut chiar că generalului îi e oarecum penibil să se uite la mine. Măria Filippovna era teribil de ocupată şi a vorbit cu mine pe fugă; banii totuşi ia primit, ia numărat şi a ascultat până la capăt raportul meu. Erau aşteptaţi la masă Mezenţov, franţuzul şi un englez; cum se întâmplă întotdeauna când găsesc bani, au făcut masă mare, după obiceiul moscovit. Polina Alexandrovna ma văzut şi ma întrebat de ce am zăbovit atât şi, fără să mai aştepte răspuns, a plecat nu ştiu unde. Se înţelege că a făcuto dinadins. Noi doi, totuşi, trebuie să avem o explicaţie. Prea sau adunat multe. Mi sa rezervat o cămăruţă la etajul trei al hotelului. Aici lumea ştie că fac parte din suita generalului. Se vede din toate că au apucat totuşi săşi facă o faimă. Pe general toată lumea îl ia aici drept un demnitar rus, putred de bogat. Încă înainte de masa de prânz a apucat sămi dea, printre alte însărcinări, săi schimb două hârtii de câte o mie de franci. Leam schimbat la biroul hotelului. Acum o să fim priviţi ca nişte milionari cel puţin o săptămână. Voiam tocmai săi scot pe Misa şi pe' Nadia la plimbare, dar mau întors de pe scară ca să mă cheme ia general; a găsit de cuviinţă să se intereseze pe unde am săi plimb. Hotărât, omul acesta nu poate să mă privească drept în ochi; ar vrea el şi încă foarte mult, dar de fiecare dată îi răspund cu o privire aitât de stăruitoare, mai bine zis necuviincioasă, încât pare că se fâstâceşte. Mia ţinut o cuvântare plină de emfază, încurcând frazele, bâlb; îinduse până la urmă, ca sămi dea de înţeles să mă plimb cu copiii pe undeva plin parc, cât mai departe de cazinou. În cele din urmă, sa supărat de tot şi a adăugat aspru: „Altminteri te pomeneşti căi duci la cazinou, la ruletă.