O femeie din East Riding a fost dată dispărută. Locuia în Hedon, aproape de locul în care am crescut noi. Când o să afle Rachel de dispariţie, o să creadă că a fost mâna lui. Firma pubului Surprise, o navă cu pânze pe o mare verde, scârţâie în vânt. Localul se află pe o stradă liniştită din Chelsea. După ce am terminat lucrul pe Phene Street, am venit aici să iau prânzul şi să beau un pahar de vin alb. Lucrez ca asistentă pentru o peisagistă. Specialitatea ei sunt pajiştile. Arată de nici nu zici că sunt făcute de mâna omului. Pe ecranul televizorului, un reporter merge prin parcul unde a fost văzută ultima oară femeia dispărută. Poliţiştii şi câinii se împrăştie pe dealurile din spatele oraşului. Aş putea să-i spun lui Rachel în seara asta despre femeie, însă asta ne-ar strica întâlnirea. S-ar putea să nu aibă nicio legătură cu ce i s-a întâmplat ei. Şi e posibil ca femeia să nu fi păţit nimic. Muncitorii care lucrează la casa de peste drum au terminat de mâncat, iar acum, cu pungile de hârtie albă mototolite la picioare, stau tolăniţi pe trepte, în lumina rece a soarelui. Trebuia să fiu deja la gară, să iau trenul spre Oxford, dar, cu haina pe mine şi cu fularul la gât, mai rămân la bar o vreme, în timp ce un detectiv de la secţia din Hull le cere telespectatorilor să anunţe poliţia dacă au vreo informaţie despre persoana dispărută. Când se trece la ştirea despre furtuna din nord, ies pe sub firma care atârnă la intrare şi, la prima intersecţie, cotesc pe Royal Hospital Road. Trec pe lângă peluzele tunse din Burton Court. Pe lângă o agenţie imobiliară. Pe lângă casele însorite din Chelsea şi Kensington. Eu încă locuiesc într-un bloc din Kilburn. Casa scării miroase a vopsea proaspătă, iar pescăruşii plonjează în balcoane. Şi, bineînţeles, n-am grădină. Cizmarul n-are ghete bune etc. Pe Sloane Street trec taxiuri negre, ale căror faruri se reflectă în vitrine ca nişte globuri de lumină înceţoşate. În vitrina unei librării e expus un teanc de exemplare dintr-o nouă traducere a celor O mie şi una de nopţ