Îmbătrânirea nu este un accident. Îi este necesară condiției umane, prin voia sufletului. Îmbătrânirea ține de fiziologia omului; şi totuşi, spre uimirea noastră, viața ni se întinde mult dincolo de perioada fertilă și durează mai mult decât vigoarea muşchilor şi acuitatea simțurilor. Din acest motiv, avem nevoie de idei inventive care să poată onora grațios bătrânețea şi să i se adreseze cu inteligența pe care o merită. Veți găsi o asemenea viziune în această carte, care vine cu promisiunea de a-i împrospăta cititorului mintea printr-o ploaie de idei, al cărei scop este să influențeze profund, chiar permanent, trecerea spre anii senectuții. Aşadar, de ce trăim atât de mult? Alte mamifere se dau bătute, în timp ce noi continuăm încă 40, 50, ba chiar 60 de ani dincolo de apogeul vitalității noastre. Rămânem mai departe, moţăind în fotoliile noastre sau mărşăluind pe banda de alergat, până la 88 de ani. Nu pot susține teoria că longevitatea umană este rezultatul artificial al civilizației, al ştiinței acesteia şi al rețelelor ei sociale, producând o recoltă de mumii vii, paradoxuri suspendate într-o zonă crepusculară. Bătrânii ca „retardați". Haideți, în schimb, să ne gândim la ideea că un caracter are nevoie de anii în plus şi că lunga durată a vieții nu ne este impusă cu forța - nici de genetică, nici de medicina conservării, nici de coluziunea societală. Anii ultimi confirmă și împlinesc caracterul.

Forta caracterului isi propune sa reevalueze ideile comune despre batranete, oferind o perspectiva noua asupra ei, centrata pe notiunea de caracter. Gandit ca o continuare la Codul sufletului (Trei, 2017), care analizeaza rolul esential al caracterului in viata noastra emotionala si intelectuala, volumul de fata este structurat in trei parti ce corespund etapelor batranetii identificate de autor. Prima este dainuirea, etapa de desavarsirea a caracterului prin inaintarea in varsta, cea de-a doua este plecarea, adica pregatirea pentru moarte, iar in cea de-a treia, etapa de dupa plecare, caracterul celui disparut ii influenteaza pe cei ramasi in viata.

Trecand in revista miturile si arhetipurile care ne guverneaza viata in ultimii ani, Hillman exploreaza sensurile si virtutile ascunse ale schimbarilor fizice si emotionale specifice batranetii, precum pierderile de memorie, modificarea tiparelor de somn sau misteriosul reviriment al imaginatiei erotice. Imbinand psihologia, filozofia, poezia si textele sacre cu experienta de viata a autorului, Forta caracterului este menite sa schimbe felul in care ne gandim la batranete.

James Hillman (1926–2011), psiholog, analist, profesor si conferentiar american, fost director de studii la Institutului C.G. Jung din Zurich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitica, si a scris peste douazeci de carti de specialitate, printre care The Myth of Analysis si Re-Visioning Psychology, nominalizata in 1975 la Premiul Pulitzer.

Veacuri de-a randul, anii tarzii ai vietii au fost asociati nu cu apropierea mortii, ci cu vitalitatea si caracterul. In general, batranii nu erau vazuti ca schiopatand anevoie spre usa mortii, ci priviti ca tezaure trainice de obiceiuri si legende, paznici ai valorilor locale, experti in mestesuguri si deprinderi, voci pretuite in sfatul obstii. Ce conta era forta caracterului, dovedita de numarul anilor de viata. - James Hillman