Cartea de faţă este o introducere în ceea ce am putea numi Bizanţul „mediu” şi „târziu”. Intenţia ei este să deschidă o cale celor neiniţiaţi, dar şi să constituie un punct de pornire pentru cei care doresc să îşi completeze cunoştinţele. Cele trei secole de Antichitate târzie (circa 300 – circa 600 d. Hr.) au fost deliberat omise. În spatele acestei decizii există un număr de motive, cel mai important fiind experienţa mea insuficientă în această perioadă timpurie. Lumea Antichităţii târzii a fost, din toate punctele de vedere, foarte diferită de cea care a urmat după anul 650, în aşa fel încât răsturnările petrecute în secolul al VII-lea reprezintă o ruptură la fel de palpabilă, să spunem, ca acelea din 1776 ori 1914. 

Apoi am luat şi o serie de alte decizii arbitrare în ceea ce priveşte modul în care prezint istoria bizantină. Numele lungi şi nefamiliare ale protagoniştilor pot să reprezinte uneori o barieră, făcând dificilă perceperea lor când sunt redate în diferite variante de la o lucrare la alta. Prin urmare, dacă în cazul numelor de familie am încercat să le transliterez cât mai aproape cu putinţă de originalul grecesc, în ce priveşte prenumele, am ales să folosesc un echivalent cât mai apropiat şi mai uşor de recunoscut: Isaac, şi nu Isaakios, Ioan, şi nu Ioannes. Am făcut asta pentru ca istoria bizantinilor să fie mai accesibilă pentru un public internaţional, mai familiarizat cu aceste versiuni. Pentru a evita confuzia, am rămas fidel acestei ortografieri şi în pasajele citate. În timpul pregătirii şi scrierii volumului am primit foarte mult ajutor din toate direcţiile. Royal Holloway, instituţia în care funcţionez, mi-a permis să-mi iau două semestre sabatice în care să închei volumul. 

Dumbarton Oaks Center for Byzantine Studies din Washington, DC, mi-a pus la dispoziţie cu generozitate fotografii ale obiectelor din colecţia lor. Oxford University Press mi-a acordat cu amabilitate permisiunea de a reproduce textul din caseta 15.1. Îi sunt îndatorat lui Brian McLaughlin pentru ajutorul dat cu greaca bizantină şi pentru permisiunea de a folosi traducerea lui din Cantacuzino, Mariei Mavroudi şi lui Shaun Tougher, care mi-au oferit sugestii nepreţuite în ce priveşte propunerea şi proiectul de text, şi lui Catherine Aitken, Laura Pilsworth şi Morwenna Scott de la Taylor & Francis, care m-au ajutat să-mi consolidez ideile şi să le dau o formă tangibilă şi, sper, publicabilă. Editoarea Katharine Bartlett şi managerul de producţie Colin Morgan au reuşit să-mi ordoneze textul într-o fermecătoare manieră. Însă, dacă ar fi să trag o linie, cea mai mare influenţă asupra volumului meu vine din partea generaţiilor de studenţi care mi-au urmat cursurile de licenţă şi masterale şi m-au ajutat să-mi evaluez propriile lacune în înţelegerea unei lumi care te poate nedumeri în atâtea rânduri. Cred că Albert Einstein este cel care spunea că, dacă nu reuşeşti să explici ceva în cuvinte simple, înseamnă că nici tu nu înţelegi.