în timpuri străvechi şi chiar şi în ziua de azi, în unele părţi ale lumii, exorcizarea era şi este o profesie foarte profitabilă. Toţi credeau că demonilor le era frică de apa sfinţită, de Biblie şi de pronunţarea numelui lui Dumnezeu. Astfel, s-a ajuns la concluzia că aşa-zisul demon va fugi adesea la comanda verbală a exorcistului, lăsându-1 în pace pe pacient. Uneori, pacientul intra în convulsii la auzul numelui magic pronunţat, ceea ce a dus la răspândirea şi mai mare a profesiei de exorcist. După cum vedeţi, întreaga procedură se bazează pe credinţă şi, după spusele exorcistului, totul se datorează acesteia. Doctorii şi alţi oameni de ştiinţă realizează experimente de hipnoză; ei ştiu, de exemplu, că pot determina prin sugestie un subiect aflat în stare hipnotică să acţioneze ca un om nebun. De exemplu, unui om aflat în stare de transă i se poate da comanda să sară într-un picior atunci când vede un câine; şi el se va supune. Dacă i se introduce o sugestie posthipnotică, el va repeta acţiunea şi după ce revine la starea de trezie. Aceasta se va produce sub forma unui impuls. I se poate sugera că este posedat de un spirit rău sau un diavol, iar mintea sa subconştienta va acţiona conform sugestiei, reproducând cu fidelitate presupusa acţiune a unui diavol, cu aceeaşi acurateţe ca şi orice altă trăsătură de caracter sugerată. Mintea subconştienta, care cuprinde gândurile tuturor oamenilor, va manifesta diverse tipuri şi