Titlu Nopti de patima

Autor J.R. Ward
Categorie Ficțiune
Subcategorie Literatura contemporană

descarca-jr-ward-nopti-de-patima-pdf

Darius aruncă o privire prin club, studiind mulţimea de trupuri aproape dezbrăcate de pe ringul de dans. În seara aceasta, Screamer’s era înţesat de clienţi, femei îmbrăcate în haine din piele şi bărbaţi cu aspect de criminali. Darius şi tovarăşul său se integrau perfect în acel peisaj. Ei, însă, erau cu adevărat ucigaşi. — Chiar ai de gând să faci asta? îl întrebă Tohrment. Darius îşi îndreptă atenţia către capătul opus al mesei joase. Privirile celor doi vampiri se întâlniră. — Da. Tohrment sorbi pe îndelete din paharul cu whisky şi schiţă un zâmbet sinistru, dezvelindu-şi vârful colţilor. — Eşti nebun de legat, D. — N-ar trebui să te mire. Tohrment ridică paharul în cinstea lui. — Dar aici exagerezi. Planul tău e să iei o fată nevinovată, care nici nu-şi închipuie în ce se bagă, şi să-l laşi pe unul ca Wrath să se ocupe de transformarea ei. Ăsta-i sadism. — Tipul nu e un monstru. Chiar dacă aşa dă impresia. Darius îşi termină berea. — Arată-i un pic de respect. — Îl respect al dracului de mult. Dar tot mi se pare o idee proastă. — Am nevoie de el. — Eşti sigur? O femeie cu fusta cât palma, cizme peste genunchi şi bustieră din lanţuri se apropie de masa celor doi. Ochii îi sticleau pe sub genele încărcate de rimel, iar şoldurile i se unduiau cu o flexibilitate uluitoare. Darius îi făcu semn să plece. În seara asta nu-i ardea de sex. — E fiica mea, Tohr. — E un hibrid, D. Ştii bine ce părere are despre oameni, zise Tohrment, clătinând din cap. La fel a fost şi stră-stră-bunica mea, dar nu m-auzi pe mine pomenind vreodată despre asta în preajma lui. Darius făcu semn chelneriţei, arătând spre sticla goală din faţa lui şi paharul aproape uscat al lui Tohrment. — Nu voi îngădui să moară încă unul dintre copiii mei, atât timp cât există şansa să o salvez. Oricum e imposibil de spus dacă ea se va transforma. Poate o să ajungă să ducă o viaţă fericită şi să nu afle niciodată despre lumea mea. S-a mai întâmplat şi cu alte ocazii. Darius nădăjduia ca fiica lui să fie cruţată. Căci, dacă fata ar fi suferit transformarea, dacă i-ar fi supravieţuit şi ar fi devenit vampir, ar fi fost vânată la fel ca ei toţi. — Să ştii de la mine, Darius, că, dacă va fi de acord cu asta, o va face numai şi numai pentru că îţi este dator. Nu pentru că aşa vrea el. — Puţin îmi pasă din ce motiv va accepta. — Dar ei ce îi oferi? Tipul e incapabil să poarte de grijă cuiva. Primele momente sunt destul de neplăcute, chiar şi pentru cei care ştiu la ce să se aştepte. Ea e complet nepregătită. — Am să discut cu ea. — Şi cum îţi imaginezi că va decurge discuţia? O să te duci la ea şi-o să-i spui: „Salut. Ştiu că e prima oară când mă vezi, dar eu sunt tatăl tău. Şi, surpriză! Eşti fericita câştigătoare a premiului cel mare: eşti vampir! Acum nu vrei să te ducă tata la Disneyland?” — Mă scoţi din sărite. Tohrment se aplecă în faţă, umerii săi solizi conturându-se pe sub haina din piele neagră. — Ştii bine că te susţin. Aş vrea doar să te mai gândeşti. Se lăsă o tăcere apăsătoare. — M-aş putea ocupa eu, reluă Tohrment. Darius îl privi ironic.