Surpriză! strigară unsprezece oameni când Blair Chandler intră în sufrageria casei ce aparţinea unchiului ei, Henry. Era o tânără frumoasă, cu părul castaniu cu reflexe roşietice, ochi mari, albaştri-verzi, un nas drept, aristocratic, şi o gură mică, perfect conturată. Blair se opri o clipă, clipind de câteva ori pentru a-şi împiedica lacrimile de fericire în timp ce privea la oamenii aflaţi în faţa ei. Erau mătuşa şi unchiul ei, Alan alături de ei, privind-o cu dragoste în ochi, iar în jurul lui se aflau colegii ei de la Facultatea de medicină, o femeie şi şapte bărbaţi. Aşa cum se aflau cu toţii acolo, zâmbindu-i radios în faţa unei mese pline cu daruri, formau un tablou mult prea frumos ce o împiedica să-şi mai amintească de ultimii câţiva ani, în care luptase din răsputeri pentru a absolvi şi a-şi lua diploma în medicină. Mătuşa Flo, cu graţia unei adolescente, veni iute către ea. — Hai, nu mai sta aşa, draga mea. Toată lumea moare de curiozitate să-ţi vadă darurile. — Mai întâi acesta, spuse unchiul Henry, întinzându-i un pachet mare. Blair bănuia ce poate fi în cutie, dar îi era teamă să spere aşa ceva. Când desfăcu ambalajul şi văzu geanta de piele cu instrumentele medicale noi şi curate se prăbuşi pe scaunul din spatele ei, incapabilă să scoată un cuvânt. Nu putu decât să pipăie cu degetele plăcuţa de alamă de pe geantă pe care scria: Dr. B. Chandler, M.D. Alan rupse tăcerea stingheritoare: