Cred că glumeşti, Ace. L-ai concediat tocmai în ziua meciului? Ce naiba ai de gând să faci cu Max în seara asta? Tu deschizi meciul! Monty aruncă raportul cu opțiunile de jucători pe biroul lui din camera de hotel. Am avut grijă să-l aduc pe fiul meu la această întâlnire pentru că nu aveam cu cine să-1 las, dar şi pentru că ştiam că Monty avea să se înfurie fiindcă îmi concediasem încă o bonă, dar avea să fie mai puțin supărat văzându-1 pе Max, cu obrajii lui dolofani, zâmbind şi holbându-se la el. - Nu ştiu, o să găsesc o soluție. Găsiserăm deja una. Nu era nimic în neregulă cu Troy! Monty habar nu are ce vorbeşte. După antrenamentul de dimineață cu doctorul echipei şi terapeuții, care m-au ajutat să-mi relaxez umărul pentru meciul din seara aceasta, am avut un şoc când m-am întors în cameră şi băiatul meu nu avea scutecul schimbat, deşi ar fi fost cazul. La asta s-au adăugat toate săptămânile în care Troy şi-a exprimat entuziasmul cu privire la colegii mei în loс să se concentreze pe ce avea de făcut. Nu mai aveam de gând să-i suport nici o scăpare. - Nu se potrivea cu ce caut, îi spun. Monty oftează exasperat, iar Max e amuzat de frustrarea antrenorului meu. - la zi, puştiule, situația asta ți se pare amuzantă? Tatăl tău îmi scoate peri albi. - Cred că asta e de la vârstă, bătrâne. Băiatul meu, de cincisprezece luni, îi zâmbeşte antrenorului în timp ce stă în poala mea, etalându-şi dinții noi şi gingia. Monty renunță la atitudinea de dur, aşa cum ştiam că avea să facă, pentru că are o slăbiciune pentru Max. 

Dacă stau să mă gândesc bine, toţi din echipă au o slăbiciune pentru el, dar bărbatul din fața mea e topit după Max. Emmett Montgomery sau Monty, cum îi spunem noi - nu e doar antrenorul principal al echipei Windy City Warrior, echipa din Liga Majoră de Baseball din Chicago, ci şi un tată singur. Nu mi-a spus niciodată cum a ajuns în situația asta, dar aş fi şocat dacă povestea lui ar fi la fel de absurdă ca a mea. Sau, cine ştie, poate că şi el a fost vizitat de o tipă cu care a avut o aventură în urmă cu aproape un an, care i-a spus că a născut, că el e tatăl, iar ea nu vrea să aibă de-a face cu bebeluşul, aşa că i l-a lăsat lui să îl crească. Încerc să nu profit de Monty, deoarece sunt foarte conştient de faptul că atât el, cât şi restul organizației s-au dat peste cap ca să se adapteze la noua mea situaţie, dar când vine vorba de acest copil, refuz să fac un compromis legat de persoana care să aibă grijă de el cât timp sunt la muncă. - O să vorbesc cu Sanderson, propun eu, referindu-mă la unul dintre terapeuții echipei. O să fie toată seara în sala de antrenament şi o să-l duc рe Max acolo. Atât timp cât nimeni nu o să fie accidentat şi în sală o să fie linişte, Max o să doarmă. Monty îşi freacă fruntea cu degetul mare şi arătătorul. - Kai, chiar fac tot ce pot pentru tine, dar treaba asta o să funcționeze doar dacă o să ai o bonă pe care să ne putem baza cu toții. Monty nu-mi spune pe numele mic decât când vrea să ascult ce spune. Altfel, în restul timpului, şi el, şi restul echipei îmi spun Ace, care e porecla mea.