Introducere 

„Războiul rămâne, aşa cum a fost dintotdeauna, unul dintre principalele mistere ale omenirii.“ — Svetlana Aleksievici, Războiul nu are chip de femeie ăzboi. Chiar şi cuvântul război trezeşte în noi o varietate de sentimente, de la groază la admiraţie. Unii dintre noi aleg să-şi îndepărteze privirea de parcă simplul fapt că ne amintim sau ne gândim la război l-ar aduce mai aproape. Alţii sunt vrăjiţi de război şi îl consideră palpitant şi fascinant. În calitate de istoric, sunt ferm convinsă că, atâta timp cât dorim să ne înţelegem trecutul, trebuie să includem războiul în studiul istoriei omenirii. Efectele războiului au avut un asemenea impact, încât, dacă l-am exclude din studiul istoriei, am ignora una dintre acele puternice forţe care, alături de geografie, resurse, economie, curente ideologice şi schimbări sociale şi politice, au modelat evoluţia omenirii şi au schimbat istoria. 

Oare nu ar fi fost lumea de astăzi cu totul alta dacă perşii ar fi înfrânt oraşele-stat ale Greciei antice în secolul al V-lea î.e.n., dacă incaşii ar fi zdrobit expediţia lui Pizarro în secolul al XVI-lea sau dacă Hitler ar fi câştigat al Doilea Război Mondial? Ştim că lucrurile ar fi stat altfel, dar nu putem decât să ne imaginăm cât de diferite ar fi fost. Aceste întrebări de tipul „ce ar fi fost dacă“ nu reprezintă decât o parte a enigmei cu care ne confruntăm. Războiul vine cu o serie de întrebări fundamentale referitoare la ce înseamnă să fii om şi care este esenţa societăţii umane. Ce scoate oare războiul la suprafaţă: latura animalică a omului sau ce este mai bun în el? Nu putem ajunge la o concluzie unanimă, la fel cum nu putem găsi un răspuns universal valabil nici la restul întrebărilor despre război. Să fie oare războiul o componentă inerentă a societăţii umane, făcând parte din textura noastră, ca un păcat originar, din momentul în care strămoşii noştri au format primele comunităţi? Să fie oare o stigmă a lui Cain, un blestem care ne condamnă la o viaţă de nesfârşite conflicte? Dacă nu cumva e o profeţie primejdioasă care se îndeplineşte tocmai fiindcă o invocăm? Să fie oare schimbările sociale cele care declanşează noi tipuri de război sau viceversa? Să fie războiul cel care provoacă schimbările din societate? Sau poate că nici n-ar trebui să încercăm să aflăm de unde a pornit totul, ci să considerăm războiul şi societatea doi parteneri, blocaţi într-o relaţie deopotrivă periculoasă şi productivă. Poate oare războiul — distrugător, crud şi risipitor — să aducă şi beneficii?