Mircea Cărtărescu – Când ai nevoie de dragoste poezie

Când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste. 

Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. 

Când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate. 

Când eşti nefericit nu are sens să o spui. 

Când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine. 

Când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi. 

Când eşti la pământ cine se interesează de tine?

 Cui îi pasă? Cui o să-i pese vreodată? 

Fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine. 

Poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos, 

Nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură. 

Fii lângă mine, ţine cu mine. 

Înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie, 

Fii iubita mea permanentă. 

Hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă. 

Să ne ataşăm, să ajungem la echilibru. 

Dar nu sper nimic. Nu primeşte dragoste Când ai nevoie de dragoste. 

Când trebuie să iubeşti nu eşti iubit. 

Când eşti la pământ nici o femeie nu te cunoaşte. 

Mircea Cărtărescu – Câteva cuvinte despre Ioana Citeam Kundera cu micul dicţionar francez-român pe piept Şi ea mi se juca feroce cu degetele mâinii: Baga unul în gură şi îl molfăia, mârâind, cu gingiile. Apoi am luat-o pe piept: se uita ţintă în carte, Atentă, de parcă ştia să citească Şi atunci m-am gândit: „Ioana, Mă laud tuturor că eşti cel mai bun produs al meu, că eşti Mai presus de literatură Dar aşa te scot din literatură Adică din viaţa mea. Ioana, ca să fii în literatură şi în afara ei Mă gândesc să scriu un poem despre tine.”