O schimbare a politicilor guvernamentale în domeniul sportului, o inovaţie în tehnologie sau chiar o nouă orientare în marketing – în zilele noastre catalogăm atât de multe lucruri drept o „revoluţie”, încât cititorului acestei cărţi s-ar putea să-i vină greu la început să înţeleagă adevărata dimensiune a subiectului tratat. Cel puţin din perspectiva efectelor pe care le-a produs, Revoluţia din Rusia a fost unul dintre evenimentele cele mai importante din istoria mondială. După numai o generaţie de la instalarea puterii sovietice, o treime din întreaga omenire trăia sub dominaţia unor regimuri politice croite după tiparul ei. Revoluţia din 1917 a modelat lumea contemporană şi abia astăzi ieşim din umbra acesteia. Nu a fost vorba, în fapt, de o singură revoluţie – puternica răbufnire din 1917, atât de des prezentată în cărţile de istorie –, ci mai degrabă de un întreg complex de revoluţii diferite care au explodat la mijlocul Primului Război Mondial şi care au declanşat, ca o reacţie în lanţ, alte revoluţii, războaie civile, etnice şi naţionale. Când toate aceste conflicte s-au stins, un întreg imperiu, care acoperea a şasea parte din suprafaţa globului, fusese aruncat în aer, fărâmiţat şi apoi reconstituit. Cu riscul de a părea prea dur, cel mai uşor mod în care ne-am putea face o idee despre amploarea acestei revoluţii este să enumerăm modalităţile în care a irosit viaţa oamenilor: zeci de mii au fost ucişi de bombele şi gloanţele revoluţionarilor şi un număr cel puţin la fel de mare au murit în urma represaliilor aplicate de regimul ţarist înainte de 1917; în anul acela, mii de oameni au murit în timpul luptelor de stradă; în anii care au urmat, sute de mii au căzut victime Terorii Roşiilor şi un număr egal Terorii Albilor, dacă este să luăm în calcul victimele pogromurilor pe care aceştia le-au organizat împotriva evreilor; peste un milion au pierit în perioada războiului civil, inclusiv civili din spatele frontului; însă numărul celor morţi din pricina foametei, frigului sau bolilor este mai mare decât al tuturor celorlalţi adunaţi laolaltă. Toate aspectele menţionate mai sus sunt, într-un fel, o scuză pentru dimensiunile neobişnuite ale acestei cărţi – prima încercare de a structura într-un singur volum o istorie cuprinzătoare a acelei perioade revoluţionare. Povestirea începe în anii 1890, odată cu lansarea adevăratei crize, mai exact în 1891, când reacţia populară în faţa crizei declanşate de foamete s-a situat pentru prima dată pe o poziţie conflictuală cu autocraţia ţaristă. Iar povestea noastră se încheie în 1924, odată cu moartea lui Lenin, moment în care revoluţia îşi încheiase traseul, iar instituţiile fundamentale ale regimului stalinist – dacă nu chiar toate mijloacele de exercitare a puterii – erau deja funcţionale. Ceea ce înseamnă că revoluţia a avut o durată mult mai lungă decât se crede de obicei. Însă eu consider că, exceptând unul sau două cazuri, istoriile anterioare despre această revoluţie au fost prea limitate şi sau concentrat doar pe evenimentele din 1917, iar acest lucru a făcut ca eventualele rezultate ale evenimentului să pară mult mai restrânse decât au fost în realitate. Faptul că revoluţia s-a încheiat cu o dictatură bolşevică nu a fost deloc ceva inevitabil, deşi, dacă luăm în considerare doar acel an fatidic, aceasta este concluzia spre care suntem ghidaţi. Au existat însă o serie de momente decisive, atât anterior anului 1917, cât şi după aceea, când Rusia ar fi putut să o ia pe un drum mai democratic. Scopul cărţii este ca, analizând revoluţia pe termen lung, să explice, pe rând, de ce lucrurile s-au întâmplat de fiecare dată altfel. Aşa cum încearcă să sugereze subtitlul ei, Tragedia unui popor, cartea propune ideea că eşecul parcursului democratic al Rusiei a avut rădăcini adânci în cultura politică a ţării şi în istoria societăţii ei. Multe dintre subiectele celor patru capitole introductive din partea întâi – absenţa unei „contragreutăţi” în cadrul statului care să contracareze despotismul ţarului; starea de izolare şi fragilitatea societăţii civile liberale; starea de înapoiere şi violenţa mediului rural rusesc, care i-au împins pe atâţia dintre ţărani să migreze în oraşele industrializate, în căutarea unei vieţi mai bune; şi ciudatul fanatism al intelighenţiei ruseşti radicale – vor reapărea ca teme constante pe parcursul celorlalte trei părţi.