Un martor ocular despre năvălirea în l-Vovence a 500000 de nuliqani britanici j/fost o privelişte neobişnuită, poate unică, în istoria îndelungata a satului Menerbes. Un RollsRoyceâşi croia drum, cu un aer maiestuos, prin sat. Pentru cei mai mulţi localnici, spectacolul merita să i se acorde puţină atenţie, deoarece unele străzi din Menerbes sunt mai înguste decât un Rolls Royce şi în consecinţă oferă prilejuri amuzante de ambuteiaj în care este implicată o singură maşină. Pentru alţii însă, sosirea Rolls-ului avea o semnificaţie lugubră. El a fost întâmpinat cu o totală lipsă de entuziasm, ca şi cum ar fi fost vorba de reapariţia Ciumei Negre sau s-arfi anunţat că ciroza este o boala contagioasă. Un rezident expatriat a sintetizat situaţia pentru The Sunday Times într-o singură propoziţie disperată: JEste sfârşitul Luberon-ului”. O distinsă doamnă din Aix, tot o rezidentă expatriată, era de părere că răul abia avea să urmeze. Ea pretindea că erau pe cale de a descinde în Provence câteva autocare pline cu vandali britanici. Această supoziţie a fost imediat transformată într-o cifră exactă, mult mai ameninţătoare: peste noapte, prin forţa magică a jurnalismul ui, sa lansat zvonul că regiunea avea să fie invadată de 500000 de huligani, ameţiţi poate din cauza berii şi în căutare de distracţii reprobabile până la deschiderea sezonului fotbalistic. Era posibil, spunea distinsa doamnă din Aix, ca toţi expatriaţii britanici – chiar şi cei cu un comportament ireproşabil să fie expulzaţi din Franţa drept pedeapsă pentru actele neprecizate, dar desigur îngrozitoare, pe care le vor comite huliganii. Această opinie a fost consemnată cu vădită satisfacţie în The New York Times. Intre timp, un mare proprietar de pământ din Pro vence, care îşi făcea veacul mai mult prin alte părţi, bombănea împotriva, ticăloşilor din Gadarene” şi se plângea că a fost distrus specificul regiunii.