Ideea de natură nu este un tratat sistematic despre cosmologie; are mai degrabă un caracter istoric şi interpretativ, începând cu perspectiva lui Thales şi terminându-se cu perspectiva lui Whitehead despre natură. Abia în paginile de la final Collingwood oferă câteva sugesti i pozitive în legătură cu proprii le sale idei despre cosmologie. După părerea mea, valoarea acestui volum este dată de a na liza magistrală a marilor cosmolog ii din trecut şi din prezent. Collingwood insuflă viaţă în aceste speculaţii prin rapotarea lor la ştiinţa actuală sau la ştiinţa care le-a influenţat. Autorul consideră că ştiinţa şi cosmologia nu sunt propriu-zis separabile, dar nici identice. Atât prietenii cât şi duşmanii cosmologiei au de câştigat dacă vor citi cartea lui Collingwood, tot aşa cum au de câştigat şi cei interesaţi de istoria ideilor. Ideea de natură a fost alcătuită pe baza prelegeri lor sale despre filosofia naturii comunicate la Universitatea Oxford. 

Cartea este împărţită în esenţă în trei secţiuni: (1) concepţia greacă despre natură, (2) concepţia renascentistă despre natură şi (3) concepţia modernă despre natură. În Introducere, Collingwood descrie aceste trei concepţii despre natură într-un mod succint. Părţi le I, II şi III, care urmează Introducerii, conţin descrieri şi critici mai mult sau mai puţin detaliate ale speculaţii lor cosmologice de la Thales la Whitehead, cu unele tri miteri la ştiinţa modernă. Aceste trei părţi ilustrează astfel concepţiile despre natură expuse în Introducere. Colli ngwood arată că, începând cu perspectiva greacă asupra naturii, filosofii naturalişti greci şi-au fundamentat ştiinţa pe supoziţia potrivit căreia „lumea naturii este saturată sau pătrunsă de minte" şi că mintea este cea care explică ordinea din l umea naturală. Concepţia renascentistă despre natură, în general vorbind, compară natura cu un mecanism lipsit de viaţă şi de inteligenţă. Originea ordinii din natură era explicată de gânditorii renaşteri i prin postularea unui Creator divi n. După Colli ngwood, atât cosmologia greacă cât şi cea renascentistă sunt bazate pe a nalogii: analogia dintre lumea naturii şi fii nţa umană şi, respectiv, analogia dintre mecanism şi făuritorul acestuia. Cosmologia modernă, susţi ne autoru l, este de asemenea bazată pe analogie: analogia dintre procesele lumi i naturale pe care le studiază omul de şti inţă şi „vicisitudinile vieţii u mane studiate de istorici". În acest sens, el scrie: „Cosmologia modernă nu ar fi putut să apară decât în urma unei famil iarizări generale cu studiile istorice şi în particular cu studiile istorice de genul celor care aşezau ideea de proces, schimbare şi dezvoltare în centrul preocupă ri i lor şi o recunoşteau drept categoria fundamentală a gândirii istorice".