Îl omorâseră. Când se întoarse să prindă mingea, avu impresia că-i explodează un baraj într-o parte a capului şi că o grenadă de mână îi face burta ferfeniţă. Cuprins de o bruscă senzaţie de greaţă, plonjă spre gazon. Gura i se lovi de pietriş şi începu să scuipe frenetic. Se temea să nu fi rămas şi fără câţiva dinţi. Se ridică din nou în picioare. În faţa ochilor lui imaginea terenului se unduia ca un văl. Se ţinu însă tare până când toate se aşezară din nou la loc şi atunci reuşi iarăşi să focalizeze, ca printr-o lentilă. Imaginea lumii se limpezi, lucrurile căpătară din nou contur. Pentru faza următoare le ceru celorlalţi să se pregătească pentru o pasă. Dându-se înapoi, se asigură că are în faţă un blocaj rezonabil şi ridică braţul, căutând un jucător din apropierea liniei de margine, o aripă - poate băiatul acela înalt căruia i se spunea Goober. Deodată, se pomeni că cineva îl apucă din spate şi îl roteşte pe loc, ca pe o barcă de jucărie prinsă într-un vârtej de apă. Aterizând în genunchi, încă ţinând mingea în braţe, încercă să nu ia în seamă durerea care îi străpungea pântecele. Ştia că e important să nu-şi trădeze nici prin cel mai mic semn suferinţa. Îşi aminti ce îi spusese Goober: ,,Antrenorul o să te testeze, o să te pună la încercare, iar ceea ce-l interesează este dacă ai ceva sânge în vene."

,,Am sânge în vene!" murmură Jerry, ridicându-se încet, treptat, atent să nu-şi disloce vreun os sau să-şi întindă vreun tendon. În urechi parcă îi suna un telefon. ,,Alo, alo, sunt încă aici!" Când îşi mişcă buzele, simţi gustul acid de praf, iarbă şi pietriş. Se uită la ceilalţi jucători din jurul lui, toţi cu căştile pe cap, nişte figuri groteşti, asemeni unor creaturi venite de pe un tărâm necunoscut. Nu se simţise în viaţa lui atât de singur, de abandonat şi fără apărare. La a treia fază de atac fu izbit în acelaşi timp de trei jucători: unul îl lovi în genunchi, altul în burtă şi al treilea în cap, iar casca nu-i asigură niciun fel de protecţie. Avu senzaţia că tot corpul i se tasează, exact cum se strâng segmentele unui telescop, numai că părţile lui componente nu se mai potriveau unele într-altele. Fu uimit să constate că durerea nu este mereu la fel, ci e vicleană şi are multe chipuri; ici te înţeapă, dincolo te strânge, ici te frige, dincolo te străpunge ca o gheară. Căzu la pământ, ghemuindu-se de durere. Mingea îi zbură din mâini. Îşi pierdu răsuflarea aşa cum pierduse şi mingea, apoi, deodată, îl invadă un teribil sentiment de linişte. Şi atunci, pe când deja începea să se panicheze, îi reveni suflul. Saliva îi ţâşni printre buze, iar când aerul răcoros îi umplu plămânii se simţi fericit. Dar în momentul în care încercă să se ridice în picioare, corpul lui se revoltă împotriva oricărei mişcări. Hotărî s-o lase baltă cu ridicatul. Va dormi puţin exact acolo unde se afla, chiar lângă linia de cincizeci de yarzi. La naiba cu primirea lui în echipă, la naiba cu toate! Trebuia să doarmă, nu-i mai păsa de nimic ...