Aveam doisprezece ani şi eram în casa bunicilor mei din Highlands, în Scoţia, când am dat pentru prima dată peste una dintre poveştile impresionante ale alpinismului: The Fight for Everest, o relatare a expediţiei britanice din 1924 în timpul căreia George Mallory şi Andrew Irvine au dispărut în vecinătatea vârfului Everest. Ne petreceam vara la bunici. Eu şi fratele meu aveam voie să intrăm peste tot, mai puţin în camera din capătul holului, care era biroul bunicului. Ne jucam de-a v-aţi ascunselea şi mă piteam adesea în şifonierul mare din dormitorul nostru. Mirosea puternic a naftalină, iar pe jos, în şifonier, era un talmeş-balmeş de încălţăminte din pricina căruia abia dacă puteam sta în picioare înăuntru. Tot în el era atârnată şi haina de blană a bunicii, protejată de molii cu o folie de plastic transparentă. Era ciudat să întinzi mâna ca să atingi blana moale şi în locul ei să dai peste plasticul neted. Cea mai grozavă încăpere era sera, numită de bunicii mei „verandă”. Podeaua era acoperită cu dale cenuşii, mereu reci sub picioare, iar doi dintre pereţi aveau nişte geamuri uriaşe. Bunicii mei lipiseră pe unul dintre geamuri un carton negru, decupat în formă de şoim. Rolul lui era să sperie păsărelele, dar acestea, luând sticla drept aer, se izbeau în zbor de ferestre şi mureau. 

Deşi era vară, în casă domnea aerul răcoros şi mineral din Highlands şi orice suprafaţă era rece la atingere. Când luam cina, tacâmurile groase de argint scoase din bufet rămâneau reci în mâinile noastre. Noaptea, la culcare, aşternuturile erau ca gheaţa. Mă cuibăream cât puteam de strâns în pat şi îmi trăgeam cearceaful peste cap ca să creez un soi de balon. Apoi suflam în el aer cald cât puteam de tare până dezmorţeam patul. Prin toată casa erau cărţi. Fiindcă bunicul nu le pusese pe căprării, se găseau unele lângă altele volume foarte diferite. Pe un raft mic din sufragerie stăteau laolaltă Mr Crabtree Goes Fishing, Hobbit şi The Fireside Omnibus of Detective Stories, precum şi cele două volume, legate în piele, ale cărţii lui J.S. Mill, System of Logic. Erau câteva tomuri despre Rusia, ale căror titluri nu le înţelegeam prea bine, şi zeci de volume despre expediţii şi alpinism. Într-o noapte, neputând să dorm, am coborât să caut ceva de citit. Sprijinit de un perete al holului era un teanc înalt de cărţi. Am scos aproape la nimereală, de pe la jumătatea teancului, ca pe o cărămidă dintrun zid, un volum mare şi verde şi l-am luat cu mine în verandă. M-am aşezat pe pervazul lat de piatră al unei ferestre şi am început să citesc la lumina lunii The Fight for Everest. Ştiam deja câteva detalii de la bunicul, care îmi spusese povestea expediţiei. 

Dar cartea, cu descrierile ei lungi, cu cele douăzeci şi patru de fotografii alb-negru şi hărţi împăturite, cu nume care nu-mi erau cunoscute – gheţarul Rongbuk, dzongpenul din Shekar, Lhakpa La –, era mult mai puternică decât relatarea lui. Lectura m-a transpus în Himalaya. Eram copleşit de imagini. Vedeam platourile pietroase ale Tibetului desfăşurându-se până la culmile albe din depărtare, Everestul ca o piramidă neagră, buteliile de oxigen din spatele alpiniştilor ce-i făceau să semene cu nişte scafandri, pereţii uriaşi de gheaţă ai Şeii Nordice pe care îi escaladau folosind corzi şi scări asemenea războinicilor medievali care asediau o cetate şi, în cele din urmă, sacii de dormit aşezaţi în formă unui „T” negru pe zăpada din tabăra VI, ce îi anunţau pe alpiniştii din taberele de mai jos, care priveau către versanţii mai înalţi prin telescoape, că Mallory şi Irvine dispăruseră. Un pasaj din carte m-a impresionat mai mult decât toate celelalte. Era descrierea lui Noel Odell, geologul expediţiei, a momentului când i-a văzut ultima oară pe Mallory şi Irvine: