Vreau să mă însor cu ea.
S.T.Dalton îşi deschise ochii şi privi de jur-Împrejurul dormitorului din apartamentul său.În ciuda căldurii şi a personalităţii lui,ar fi putut să fie foarte bine o cameră de hotel.Se trezise singur în imensul său pat,aşa cum fusese în fiecare dimineaţă din ultimul an şi jumătate,de când se mutase din Minnesota în Kansas City.Dar ziua de astăzi părea diferită,lumea unui spaţiu străin în care nu se simţea tocmai confortabil.Ieri,fusese o celebritate,adoratul fundaş de rezervă care intra în teren şi salva etapa pentru Chiefs; „Furtuna” Dalton,bărbatul era descris odată ca având picioarele asemănătoare cu fulgerul şi un braţ ca un tunet.
Astăzi,era doar modestul S.T.Dalton,un fost cowboy din Muleshoe,Montana.
Astăzi,părăsise terenul.Procesul de coborâre din pat era unul lung şi dureros,
necesitând mişcarea articulaţiilor ce încasaseră prea mulţi ani de lovituri.
Genunchii îl dureau,iar spatele îi era definitiv înţepenit când se ridica.Avea un umăr beteag şi o gleznă care puteau prezice ploaia cu o exactitate de sută la sută.
Totuşi,după ce mădularele i se încălzeau,funcţionau destul de bine.Era recunoscător pentru asta.
Sub ochiul atent al câinelui său ciobănesc german,îmbrăcă o pereche de blugi necălcaţi,le trase fermoarul,îşi târșâi picioarele de-a lungul camerei şi se postă rezemat de şifonier,fixându-şi de sus până jos imaginea din oglindă.Avea treizeci şi şase de ani.Femeile şi agenţii publicitari îl plăceau,dar el personal considera că,dacă nu zâmbea,arăta ca cincizeci de kilometri de autostradă stricată.Îşi trecu o mână prin părul negru şi respiră profund.