Ai avut zile proaste, nu? Când privarea de somn, tăl- pile pline de noroi, untul de arahide de pe sacoul nou, lupta cu temele pentru acasă, plastilina de pe tastatura computerului şi veşnicul refren „Ea a început!“ te fac să numeri minutele rămase până la culcare. În aceste zile, când (din nou?!!) trebuie să scoţi o stafidă dintr-o nară a unui copil, ţi se pare că tot ce mai poţi spera este să supravieţuieşti. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de copiii tăi, ai vrea mult mai mult decât simpla supravieţuire. Desigur că vrei să treci de aceste momente dificile, cum ar fi cel de acces-de-furie-în-restaurant. Dar, dacă eşti părinte sau ai grijă de un copil, scopul tău final este acela de a creşte copiii într-un mod care să le permită să înflorească. Vrei ca ei să se bucure de relaţii semnificative, să fie atenţi şi plini de compasiune, să aibă rezultate bune la şcoală, să muncească cu seriozitate şi responsabilitate şi să se simtă bine în pielea lor. Supravieţuieşte. Înfloreşte. De-a lungul anilor, ne-am întâlnit cu mii de părinţi. Când îi întrebăm ce contează cel mai mult pentru ei, versiunile acestor două obiective se află aproape întotdeauna în fruntea listei. 

Ei vor să supravieţuiască momentelor parentale dificile, iar copiii şi familiile lor să prospere. Şi noi, ca părinţi, avem aceleaşi scopuri pentru propriile familii. În momentele noastre mai liniştite, mai normale, ne preocupă să le cultivăm mintea, să le creştem sentimentul de uimire în faţa vieţii şi să-i ajutăm să-şi atingă potenţialul în toate domeniile 6 vieţii. Dar, în momentele mai frenetice, stresante, de genul păcăleşte-copilul-să-se-urce-pe-bancheta-din-spate-ca-să-putem-plecala-meci, uneori, tot ce putem spera e să ne abţinem să urlăm sau să auzim pe cineva spunând: „Eşti atât de rău!“ 

Stai, pentru un moment, şi întreabă-te: Ce vrei, cu adevărat, pentru copiii tăi? Ce calităţi speri să dezvolte şi să ia cu ei în viaţa lor de adulţi? Cel mai probabil, vrei să fie fericiţi, independenţi şi realizaţi. Vrei să se bucure de relaţii care să-i împlinească şi să trăiască o viaţă plină de sens şi scop. Acum, gândeşte-te ce procent din timp petreci, în mod intenţionat, pentru a dezvolta aceste calităţi la copiii tăi. Dacă eşti ca majoritatea părinţilor, îţi faci griji că petreci prea mult timp încercând doar să treci de ziua respectivă (şi, uneori, de următoarele cinci minute) şi prea puţin pentru a crea experienţe care să-i ajute pe copii să prospere - atât în prezent cât şi în viitor. 

S-ar putea chiar să faci comparaţie între tine şi un gen de părinte perfect, care nu se luptă niciodată pentru a supravieţui şi care îşi petrece fiecare secundă, pentru a-şi ajuta copiii să înflorească. Ştii despre cine vorbesc - persoana care găteşte mese organice, bine echilibrate, în timp ce le citeşte copiilor ei în limba latină, despre importanţa de a-i ajuta pe alţii, apoi îi însoţeşte la muzeul de artă, într-o maşină în care se ascultă muzică clasică şi prin orificiile de ventilaţie ale aerului condiţionat emană vapori de lavandă. Niciunul dintre noi nu se poate compara cu acest superpărinte imaginar. Mai ales atunci când simţim că un procent mare din zilele noastre este petrecut în modul supravieţuire, când, la sfârşitul unei petreceri de zi de naştere, ne trezim că avem o privire sălbatică şi suntem roşii la faţă, strigând: „Dacă se mai ceartă cineva pe arc şi pe săgeată, nimeni nu primeşte niciun cadou!“