Navele de pescuit andochează înainte de răsăritul soarelui – momentul în care ţestoasa îşi sapă
cuibul. Priveşte cu un ochi spre mare, iar cu celălalt spre numeroasele colibe ce împânzesc, ca nişte
puncte, ţărmul. Cea mai apropiată este la doar nouă metri distanţă. Scormoneşte cu sălbăticie, aruncând
cu picioarele rafale mari de nisip şi amintindu-şi cât de sigură fusese coasta înainte, când aparţinea
pescarilor. Acum navele plutesc ca nişte molii gigantice şi, deşi se miră de captura acestora, nu din
cauza lor, ci a vizitatorilor de la oraş, ascunşi în colibele lor, i s-a încreţit ei fruntea înainte de vreme.
Este pregătită. Primul ou cade cu un uşor plescăit în gaura de sub uter, urmat de celelalte, unul după
altul. Plasele de pescuit scânteiază în lumina lunii, pline cu peşti mici, captivi. Cât timp va mai trece
până se va cufunda iarăşi în apă?
Un băiat de nici cincisprezece ani îşi aprinde o ţigară K2 şi se lasă pe spate, sprijinindu-se de
marginea unei dune. Bucle lungi îi cad pe umeri şi flutură în vânt. Între două pufăituri, băiatul sărută
chiştocul ţigării – atât de mulţumit este. Ţestoasa îl urmăreşte cu privirea: ştie că el o priveşte acum,
când este lipsită de apărare. Dar ea îl cunoaşte. Toate ţestoasele îl cunosc.
Ouăle sunt netede şi ovale, ca umerii unei femei goale. Băiatul îşi mângâie obrazul, vrând de fapt să
mângâie ouăle, vrând de fapt să mângâie umerii.
Cu buclele zburdalnice în vânt, băiatul pare deranjat numai de gândul la tatăl şi unchii lui, care nu
au ieşit la pescuit în seara asta. Ei spun că traulerele străine le-au furat marea. Le încalcă teritoriul.
Peştii care odinioară se găseau din abundenţă aproape de ţărm dispar acum chiar şi din adânc. Iar
bărcile pescarilor nu pot merge atât de departe după puţinul peşte rămas. Unul din unchii lui a încercat
– cel care a fost devorat de peşti. Familia lui jeleşte şi acum înecul curajosului bărbat. Dar mai jeleşte
şi decizia tatălui său de-a o rupe cu tradiţia. Se vor muta în oraş, iar băiatul va pleca primul. Dar lui îi
este teamă, la fel de teamă ca şi ţestoasei, de oamenii din colibe.
Băiatul trage în continuare din ţigară şi se miră de ţestoasă. Privirile li se întâlnesc. Băiatul are
privirea blândă, de o înţelepciune pătrunzătoare, moştenită de la bunica lui. Apoi el închide ochii şi
cade într-un uşor somn.