I.L. Caragiale şi momentele sale exemplare PDF.

Principala dificultate de care s-au izbit toţi editorii operei lui Caragiale constă în sistematizarea acesteia pe categorii literare. Pe de o parte, graniţele dintre „schiţă“, „moment“, „notiţă“, „notă“, „notiţă critică“, „amintiri“, „povestire“, „nuvelă“ etc. (enumerarea reproduce fie titulatura volumelor publicate de autorul însuşi, fie pe aceea a foiletonului din Universul) sunt destul de labile, în ab - senţa unui criteriu obiectiv al departajării, cu aplicabilitate gene - rală şi obligatorie. Pe de altă parte, oscilaţiile în clasificare au fost alimentate de caracterul eterogen al volumelor apărute în timpul vieţii scriitorului, care includ texte ţinând de formule literare dife - rite. Dacă apartenenţa unora dintre acestea la un gen ori altul e doar discutabilă (în sensul că argumente pro sau contra pot fi – şi au fost – în egală măsură invocate de editorii ori de comentatorii operei caragialiene), în schimb altele în mod sigur contravin flagrant titlului sub care au fost reunite. Astfel, culegerea Schiţe uşoare (1896) cuprinde monologul 1 aprilie, tipărit ulterior de autorul însuşi în volumul de teatru din Opere complete (1908); în Momente (1901) sunt incluse câteva nuvele şi povestiri care, în viziunea scriitorului, constituie însă „momente“ exemplare de viaţă (La hanul lui Mân - joală, Cănuţă, om sucit, La conac, Două loturi, cu specificarea că doar aceasta din urmă face corp comun cu universul schiţelor); Schiţe nouă (1910) reuneşte, la fel, nuvele şi povestiri (Kir Ianulea, Mamă, Pastramă trufanda, Partea poetului, Calul dracului etc.); în schimb, sub titlul de Novele şi povestiri din seria de Opere complete, autorul adună unele texte aparţinând evident „momentelor“ (ca dovadă că toate figuraseră anterior în sumarul volumului de Mo - mente: Reportaj, Boris Sarafoff!…, Groaznica sinucidere…, Tren de plă - cere, Inspecţiune, 25 de minute, Art. 214). Şi exemplele pot continua. Ezitările autorului însuşi sunt, aşadar, evidente1 .

Pentru că, dacă în eterogenitatea primelor sale volume putem presupune o preocu - pare minimă pentru sistematizare, ediţia de Opere complete repre - zintă prima tentativă de organizare a propriei creaţii, iar această încercare este în bună parte eşuată. Oscilaţiile celorlalţi editori ai lui Caragiale sunt, la fel, vizibile în deosebirile de optică privind departajarea materialului. Ghidându-se, firesc, după punctul de vedere personal, autorii de ediţii au operat, aproape fiecare, trans - feruri de texte dintr-o categorie în alta, multe dintre acestea fără, în fond, altă justificare posibilă decât aceea a propriei viziuni su - biec tive integratoare. Încât, în afara lotului compact de „momente“, „schiţe“, „nuvele“, „povestiri“ etc. acceptat unanim ca atare, mai e - xistă şi unele titluri migratoare, care, de la o ediţie la alta, ilustrează pe rând genuri literare diferite. Normal şi inevitabil în aceste condiţii, antologia de faţă pro - pune, şi ea, unele modificări în structura materialului. În linii generale, a fost respectată secţiunea Momente, schiţe, notiţe critice a volumului II din ediţia critică din 1959–1965 (realizată de Al. Rosetti, Şerban Cioculescu şi Liviu Călin), cea mai riguroasă în - tre prindere de clasificare a operei caragialiene. Am repartizat însă acestui compartiment şi unele texte care, în amintita ediţie, figu - rau în alte sectoare: Un artist; Caut casă… (care-şi are locul alături de De închiriat); Monopol…, Baioneta inteligentă [Garda civică], Boborul! (despărţite în mod arbitrar, în ediţia menţionată, de celelalte „reminiscenţe“).

Contine si TRIUMFUL TALENTULUI PDF. Descarca TRIUMFUL TALENTULUI PDF.

TRIUMFUL TALENTULUI…

Au fost odată-ntr-o şcoală de provincie doi buni ca - marazi – Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Amândoi erau potriviţi la-nvăţătură şi la purtare. Niţă însă se deosibea, şi nu numai de Ghiţă, dar chiar de toţi copiii ceilalţi, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt toată lumea. În anul al patrulea de şcoală primară, Niţă ajunsese să scrie aşa de frumos, încât, adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiţă scria nu se poate mai urât; pe lângă că-i era mâna dreaptă şubredă, fiindcă-i degeraseră degetele de mic, n-avea bă - iatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Aşa isprăvind clasele primare, s-au despărţit cei doi buni ca - marazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. Ghiţă s-a dus la ţară pe lângă tată-său, care era negustor cu dare de mână; iar Niţă, copil sărman, a apucat spre capitală, as - cultând de sfatul dascălului său: — Fătul meu, tu părinţi n-ai, carte multă nu ţi-e dat să-nveţi, că nu prea eşti deştept, slugă nu te poţi face, că eşti cam leneş… Ţi-a dat şi ţie Dumnezeu un dar; ai icoană la scris; ţie cu condeiul ţi-e dat să te hrăneşti. Du-te la Bucureşti, acolo ai să intri copist în vreo canţilerie şi-n - cet-încet, cum te ştiu că n-ai purtări prea rele, cu vremea ai să-naintezi.

Descarca Momente de Ion Luca Caragiale in format pdf.